Timpul chiar este o iluzie! Pe peretele mazgalit de urme vagi, gri, presarate cu un neant de mustar, singurul sunet este fosnetul foilor calendarului care tresar in bataia vantului.
"Uita-te la mine?! Sunt singurul element in miscare, sunt singurul care nu te poate minti. Te uiti la mine azi zambind, maine intristat fiind, spune-mi omule cate certitudini vrei sa iti spun ca tu esti etern? Ca nu te poti impiedica de iluzii pentru a trece peste mine. Uita-te la mine si priveste cerul. Totul si toate se schimba, dar ceva in tine ramane neschimbat. Asadar, nu te amagi, caci totul e doar un vis...iti traiesti propriul vis, iti creezi propriile iluzii si definitii ale vremii. Eu sunt doar un martor ce iti consemnez miscarile in infinit. Daca tu te vei opri o clipa din drumul tau, te vei pierde pe vesnicie, iar cosmarul tau se va adeveri. Caci daca vei cunoaste aceastea, nimic nu te va dobori sau invinge si nu vei cadea niciodata!"
Ma uitam in camera palida, iar vorbele batranului timp, materializat in calendarul de pe perete imi rasunau in tample. M-as fi ridicat, as fi luat ceva in brate, as fi plans, as fi fost bucuros si atunci aveam sa realizez ce e cu adevarat binele de rau, care este esenta lucrurilor care ni se intampla. Nu trebuie sa deznadajduiesti nici pana in ultima fila a vietii tale. M-am ridicat de pe scaunul de stejar, un scartait trezindu-ma din visare:
"Trebuie sa merg mai departe..." isi mai zise inca o data tanarul ce avea sa o aleaga spre un alt drum. "Si daca nu pot s-o fac? Daca ma mint? Daca voi esua? Cel putin voi sti ca am incercat, si chiar de imi voi pierde viata, voi sti ca am crezut in iubire...si voi muri impacat, caci ce poate sa fie mai frumos decat sa iubesti oamenii? Sa le dai inima ta si sa ii poftesti pe prispa casei tale?"
Poate ca unii l-au mintit, au vrut sa-l amageasca zicandu-i ca ce face e gresit, ca e nebunie curata, ca a te lupta singur este pierzanie sigura. Cu toate acestea baiatul a continuat sa spere, de cate ori viata l-a doborat s-a ridicat, zambind sau cu lacrimi in ochi si a alergat. Asa sa faci si tu! Cand necazul vine dupa tine, fugi si tu de el, te va mai ajunge 1 data de 2 ori, dar nu te va ajunge la infinit. Totul sta in vointa ta de a rezista: fie induri si te torturezi fiind constient ca nu va dura la infinit si ca acesta e doar un moment, fie vei fugi de el si cand te va ajunge te vei lupta din propriile rasputeri si cand va cadea el te vei ridica tu, cand se va ridica el, ridica-te si tu mai aprig.
Si totusi ce este fericirea? De ce unii sunt fericiti mereu sau cel putin schiteaza zambete permanente, de ce altii sunt atat de loviti de soarta incat nimic nu ii mai poate bucura. Raspunsul este simplu: pentru ca inima ta a fost infranta!
Starea de fericire este de fapt in inima ta, nu in afara ei! Iata de ce unii sunt multumiti cu ce au, altii nu sunt fericiti nici cu zeci de mii de averi, lucruri materiale...pentru ca bucuria vine din inima: " Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu!"
E insa greu sa te lupti cu inima ta, cu trupul si simtirile tale, cu egoismul vietii acesteia si cu inselatoria materialului. Fii in orice clipa ca esti nimic fara Dumnezeu si aproapele tau. Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti si vei vedea ca nimic nu te va mai dobori. In viata am invatat ca cinstea si demnitatea, dar mai ales iubirea este ceea ce te mentin "viu". Caci ce frumusete e sa gasesti bucuria iubirii, nu bucuria poftelor, caci poftele sunt trecatoare si te vor amangi, vei vrea mereu mai mult si niciodata nu te vei satura, pentru ca trupul este creat din carne care pofteste tot ce e material. Cand faci un lucru, fa-l din toata inima! Cu tot sufletul si cu toata rabdarea ta...trebuie sa astepti, raspunsul nu va veni pe loc, ci apeleaza la timp. Dar cum si timpul e o clipa, imagineaza-ti ce e rabdarea in fata momentului.
Stiu ca sunt homosexual, si as fi mai indurerat daca as chinui un alt destin alaturi de mine, daca as minti o fata numai pentru a fi ca ceilalti. Nici nu stiu ce e mai pacat...sa fii parasit si facut impotent, sa nasti lacrimi pe chipul unei fete sau sa iti ineci amarul in crucea ce ti-a fost data? Cu cat te incapatanezi sa scapi de asta, cu atat te va trage inapoi. Lumea este un loc in care cei slabi sunt eliminati, dar stiu ca este si un loc care te poate elimina.
Accidentele, moartea sunt doar elemente inevitabile in viata care te lovesc la un moment dat. daca Dumnezeu a ingaduit prezenta mea pe pamant,El va ingadui si clipa ,mortii mele. Tot ce pot sa spun e ca nu regret nimic, asa cum sunt, homosexual, in inima mea stiu ca Dumnezeu este iubire si stiu ca n-am iubit baietii pentru ca asa am ales eu, nu regret faptul ca am putut sa ajut oamenii, sau ca am putut rade alaturi de ei, nu regret ca am putut sa fiu langa ei cand mi-au cerut ajutorul, nu regret ca am fost si eu un praf in vant pe-acest pamant, nu regret faptul ca am privit in ochii oamenilor si am crezut in ei, mi-a placut aceasta calatorie a vietii. Stiu doar ca sunt nimic fara Dumnezeu si ca imi este dor de El. Imi este atat de dor incat Il vad in omul de langa mine si il ajut, si ma bucur foarte tare.
Am prezentat o particularitate in relatia cu oamenii si asta m-a mentinut in viata. Colegii care ma invidiau nu puteau intelege de ce le dau altora la lucrari, nu puteau intelege ca eu sunt nimic fara ceilalti. daca as fi ceva fara ceilalti, m-as fi calugarit pana acum, dar ceva m-a tinut aici in viata, asa cum am fost eu, m-a bucurat o sticla de "Frutti Fresh" pe vremea cand am avut pneumonie.
In ultima faza a pneumoniei, cand delirul incepe si tusea e singura pe care o mai auzi, numai doctorii si asistentele te mai insenineaza. De fapt, ei sunt singurii oameni pe care ii vezi. Lacrimile mamei imi inmuiau inima: " Doamna doctor, spuneti-mi ce are? Va muri? Va rog salvati-l, este singurul nostru copil..." Daca analizezi toate clipele vietii, vei vedea prezenta lui Dumnezeu in ea. Oare eu in acele momente ma gandeam ca sunt homosexual? Ma gandeam la pofte, sau ca ce m-ar fi bucurat sa merg in discoteca? Nu m-ar fi bucurat decat daca viata mea ar putea ajuta pe o alta, caci imi cunosc pacatele si sunt demn de toate chinurile. Sunt doar constient ca la capatul drumului Dumnezeu ma va intreba: Ce faci?
Trebuie sa ii pot raspunde, sa ii pot spune ca am incercat macar pe cat am putut, sa nu supar pe nimeni cu ceea ce sunt. Orice suspinare poate fi o rugaciune...
Au urmat zilele razelor la plamani, analize peste analize, incat nici un doctor nu ne dadea un raspuns clar. Mama mea ma tinea de mana pe culoarele spitalului de data aceasta mai alb ca niciodata, cu asternuturi albe si glastre albastrui. Pe salile spitalului mai erau si alti copii si eu stiam ca voi muri. O lacrima mi-a curs pe obraz: As mai vrea sa traiesc pentru ceva, pentru a darui iubire lumii, pentru a aduce un zambet altora.
Era vara si frumos, iar zilele acelea treceau foarte greu. Dozele de penicilina + kanamicina ma supuneau riscului de a surzi mai tarziu, dar erau singurele antibiotice care puteau lupta cu boala mea. Dupa mai bine de o luna de zile, de injectii, de transpiratii, de temperatura si ceaiuri...am realizat ca iubirea este ceva eteric, este o esenta care poate invia si mortii. Mi-am dorit sa mai traiesc macar pentru parintii mei, caci porunca lui Dumnezeu era: Cinsteste pe tatal si mama ta si bine-ti va fi multi ani pe pamant. Nu puteam sa ii las singuri, chiar daca timpul a dovedit ca nu i-am putut tine impreuna, caci numai iubirea e singura care te leaga si te mentine. Am vazut ca iubirea este compusa din momente de agonie, momente de fericire. Of Doamne, imi iubesc atat de mult parintii, pentru cata grija au avut de mine, pentru cati ani au stat langa mine si m-au crescut, oare si voi simtiti asa pentru parintii vostri?
Pneumonia se risipise, iar lacrimile parintilor mei ajunsesera la Dumnezeu. Ma inzdravenisem si puteam iar respira aer curat in parcul din fata blocului, puteam privi iar cerul albastru, soarele care imi mangaia fata...cata bucurie simti in aceste momente, cat te poate bucura si simpla vedere a unui om trecator prin fata ochilor tai. Iata cat te poate bucura iubirea pentru ceilalti oameni, si am invatat sa-i iubesc, mi-am dorit ca ei sa fie bine, si nu, caci eu pot disparea si azi si maine, este incert, insa ei pot ramane, si de ce sa nu contribui la zambetul lor? Au doara ei nu sunt aproapele meu? Aproapele tau este fiecare om pe care il vezi in lumina ochilor tai si care bate la usa inimii tale, caci ce bucurie e mai mare decat sa iei cina cu aproapele tau in inima ta? Daca mi-ar spune altcineva ca este bucurie mai mare pe pamant, nu-l voi crede. Avand acest sentiment in inima, bucuria poate insemna si o farfurie de orez cu lapte, si o perna moale, si un sentiment de curatie, si o liniste ca ai ajutat un om.
Pe salonul de asteptare, mai erau si alti copii ce asteptau la raze. O fata se apropie de mine: " Si tu esti ca noi? Eu sunt Mihaela, imi pare bine sa te cunosc", m-am dezmeticit putin si am raspuns si eu incantat. Diferentele nu exista, moartea, timpul nu exista, ele sunt doar etape. De-ti va muri trupul si inima ta va fi blanda si plina de iubire, ea te va inalta mai presus decat vazduhul.
Dar mai am nopti in care ma intreb... de ce a permis Dumnezeu un om ca mine pe pamant. Vremurile se schimba, iar un vant de liniste se aude dinspre est...este parca prea liniste pentru aceasta lume invaltorata.
