Durerea iubirii

Il iubesc prea mult.E puiutul meu si nu mai vreau nimik.Sunt sfasiat de durere.Nimic nu ma ajuta..nici mancarre,nici rugaciuni,nici nimic.De ce il iubesc asa mult?Ce i-am facut de m-a parasit?Am pierdut totul acum...am renuntat la serviciu,la scoala,nu mai ies nici din casa.Ma omoara amintirile...voi muri de durere.Oare exista asa un om ca mine?Sa iubeasca asa de mult pe cineva?Sa nu primeasca de la el.
Ce suflet are Doamne,de ce e ferict cu altul.Nu rezist.Ma interneaza mamaie in spital si pentru mine plange si ea si preotul si nu mai pot de durere.Ce i-am facut ca-l iubesc prea mult si sfasie durerea,ca o fiara.......de ce puiutul m-ai parasit?Vino inapoi la mine...te iubesc mai mult ca viata mea.
Viata mea nu e nimic fara tine.Ca m-ai facut sa te iubesc si ce-mi ziceai puiutule?Eu nu te-am lasat chiar de ai plans si tu pentru mine.Doamne lacrimile mele si viata mea i le dau lui.
Macar ai grija de el doamne,ca eu nu mai pot trai fara el.Nu mai pot si plang in conttinuu,nu mai stiu de mine...doamne ad-l inapoi la mine...il iubesc doamne,il iubesc,il iubesc,il iuesc,il iubesc,il iubesc il iubesc il iubesc il iubesc il iubesc
Puiutule de ce m-ai lasat?te rog cruta-mi viata.Ma ucid amintirile.Nici preotul nu stie ce sa mai faca.Se roaga sa mor crestineste ca ma sting pe zi ce trece.Nu mai pot..il iubesc si voi spune asta tuturor.Ma ucid ochii lui,pe care ii si noapte si zi si imi zambeste...si ma manhaie si e langa mine..:(((((((( il iubesc il iubesc

Bucuria

Azi am primit confirmarea.Peste o saptamana incep si eu seriviciul la una din cele mai cunoscute companii. Pot sa zic ca sunt fericit! Am crezut f mult in scoala,in facultate. Chiar de am plans,chiar de am urlat,de m-am urcat pe pereti de durere,de am avut clipe de nebunie intr-o casa uitata sau copiata dintr-un roman al lui Ionel Teodoreanu,nu am incetat sa sper,chiar daca mi se udara atat tricoul cat si perna de lacrimi.

SUNT FERICIT! De ce? Pentru ca... Eu care nu am avut niciodata un fir de ata?Eu care am plans pe cartile scrijite de la biblioteca?Eu,baiatul umil,care pleca cu lacrimi de la bunica lui:"Ia mamaie din pensia noastra sa iti iei carti"..plecam si plangeam,pana noaptea si imi doream sa ajung cineva...nu pot sa cred ca mi-am implinit visul! Cartile scrijelite iti dau puterea,implicit!Trebuie doar sa le citesti,sa speri in ele.Iar eu in singuratate chiar asta am facut. De pe 1 iulie voi incepe munca,primul serviciu si primul salariu.pai pe cateva milioane pe luna imi convine sa mai traiesc.

Momentan voi trai doar pentru a munci,imi voi face un credit la banca si imi voi lua o casa a mea.Fara sa depind de alte rude.Voi deveni independent.Si voi mai vedea ce voi mai face.Astazi plec sa imi iau si eu o camasa si niste pantaloni de stofa.Nu ma pot duce in blugi:).Mai am niste banuti stransi din putinele venituri ale mele.

Iata ca dupa ce am suferit,mi-am gasit o oaza de liniste.Sper din suflet ca banii sa ma faca sa zambesc macar.Cine zicea ca banii nu aduc fericirea?Pai sa vezi ce misto o sa ma imbrac,imi iau o masina marpha :))))))))))))))))) si acum tip de fericire. Azi am semnat contractul si totul este bine.Nu voi inceta sa sper in Dumnezeu.La fiecare examen pe care il veti da sa va rugati.Suntem doar noi si Dumnezeu.

Cat despre oamenii gay?Sau despre iubitul meu?Inca il iubesc...posibil sa il astept.Sau e posibil sa plec in strainatate.Viata mea a luat-o pe un fagas frumos.Sper sa fie ok si sa nu mai am lacrimi in ochi!Chiar daca sunt singur,urat,macar voi avea bani:).Si vorba aceea:"Cine ma vrea ma place asa".

O zi buna tuturor si imi voi urma menirea care mi s-a dat deocamdata....yupi :). Si nu uitati fericirea e in 2....

Sinuciderea

Nu mai am puterea sa lupt,mi-a scazut toata increderea,nu mai rezist presiunilor din interior.Viata mea a devenit un calvar,un cosmar ce nu se poate deosebi de nici o esenta,de nici un adevar mai absolut ca moartea.Ce am facut Doamne sa merit asta?Sunt iarasi pe culmea pierzarii si mai am un singur pas pentru a-mi curma zilele...un singur pas si e atat de aproape.Oricat de mult as vrea sa mai trag de viata,nu mai am de ce...
Sinucigasul traieste senzatii cumplite.Niciodata nu am coborat atat de mult in haos,in neant.E groaznic,orice as face se intoarce inzecit impotriva mea.Sinucigasul pierde totul,treptat si in mod sigur debine singur,convins si cert in a renunta la viata.
De ce sa mai traiesc?Nu va mai mirati de ce se sinucid atatia oameni.Din cauza inadaptarii.Sinucigasii sunt niste oameni inadaptati vremii.Sinucigasii au drame de constiinta cum nici un om normal nu poate avea.Normal e prea mult spus,un om simplu.Imagini trepindanta imi fug prin fatza ochilor si plang iarasi.
Dar nu e suficient.Nu pot sa cred si ma uimesc pe mine insumi,toata fiinta mea.Cad intr-o ahonie,intr-o letargie lenta si traiesc cu speranta si dupa moarte."Nu mai am pentru ce trai",este cel mai strigator gand ce-mi trece acum.Pacat de tot,pacat..am crezut ca pot trece mai mult,sau pot avansa peste necazuri.Nu am reusit,sunt un invins,un las.
Nu ma condamnati nici dupa moarte,pentru ca nu aveti de ce.Cat am fost langa voi nu ati putut sa ma cunoasteti.Nu ati vrut sau nu ati putut,dar...nu mai imi e frica de nimic.
Sinuciderea devine coplesitoare,singura sansa,singura portita care te lasa sa pleci cu zambetul pe buze.Unii vor sa traiasca ,altii vor sa moara.Ce ironica e viata!
Cufundat intr-o iluzie eterna,viata isi departeaza totul.Pacat....sinucigasii sunt niste genii neintelese de oamenii simpli,pacat de tot.Parca si timpul nu mai conteaza pentru mine.Vad oameni absurzi,imagini diafane,alimentari iluzorii,naivitati obscure,totul inclus intr-o singura carte,cartea vietii.
Ce soarta idioata am avut..."Naiba sa ma ia",tipa copilul indreptandu-se spre camera sumbra.
Sinucigasul isi pune probleme,se intreaba si are mii de intrebari fara raspuns.Raspunsuri pe care nimeni nu le stie.Un heterosexual nu si-ar fi pus niciodata problema idealului sau ca de ce este mai uratzel...niciodata!Un heterosexual va fi un om simplu si nici prin gand nu-i va trece sa se intrebe sau sa ceara raspunsuri.De ce m-am incumetat eu sa mi le pun?Urasc pe toti si pe toate...totusi nu eram urat.Urasc oamenii gay si ma urasc pe mine...mereu vor fi singuri!Pentru ca vor cauta un absolut fizic,un Fat-Frumos din poveste.Nu mai pot scrie de lacrimi.

Aceste inscrisuri sa imi ramana ca amintire spre eternitate cand imi vor fi gasite adresele.
Ramas bun.

Refuz

Si iarasi am revenit in cercul suferintei, ma apasa pe umeri si imi schimba parca varsta.Un vant arid a dat navala in inima mea, m-a inecat cu sentimente amare si straine de mine.Sunt pe punctul de a pierde totul in mai putin de o clipa si poate chiar eu imi sap singur destinul.De multe ori ma simt doar un papitoi, ce joaca pe o scena, manat de papuserul ascuns dupa-un oblon, astfel incat sa nu pot schita nici un gest, sa nu ma pot misca mai mult.
As vrea sa sparg sforile de care sunt legat, sa am sansa de a alege. NU am ales eu viata asta!De mai bine de o luna lacrimile au secat in trupul meu.Sunt sarate, pentru ca in calea lor spre final imi intalnesc buzele,gura si parca ma adapa, imi dovedesc ca lacrimile spala o suferinta, asa cum dintr-o rana iese acel lichid galben ce a strans continuu diverse impuritati.Ma uimeste si ma nelinisteste cat de singur sunt.Imi aud ecoul vreme de cateva zile si nimeni nu ma mai suna cum ma suna odinioara.Cum sa-mi accept singuratatea asta vicleana?Cand pot iubi atat de mult,cand visez la iubire...insa am pierdut gustul ei,fiind condus de reversele ei.
Este trist sa nu mai vad pe nimeni. Dimneata deschid ochii si ma vad singur,seara ii inchid cu ochii atintiti in intuneric. Cum as putea sa fiu fericit desi sunt gay?Condamnat de Dumnezeu si de societate ma ridic eu impotriva legilor?Dar ce fel de ciot sunt?Ori eu sunt doborat la orice eveniment contrar frumusetii umane si sufletesti.Zile lungi de lacrimi am crezut pentru o clipa ca se vor sfarsi, inca astept acea carte care imi poate reda viata, acel tren pe care il astept venind dintr-o gara care se pare ca nu exista.
In timpul liceului mai aveam prieteni, ma mai faceau sa zambesc, ii aveam pe parintii mei,aveam parca o motivatie pentru ce as lupta.Acum lucrurile s-au schimbat,ceilalti si-au gasit perechile, relatiile s-au racit din cauza unor alte persoane.
Ieri mi-a trimis un baiat pozele si niste filmulete cu Ralph, baiatul care se presupune ca a cazut de la balconul profesoarei sale pe care o iubea.Este inuman,o sfidare a legilor universului sa ai toata viata inainte si in mai putin de trei zile sa cazi vertiginos in lumea umbrelor.Intr-un sicriu, o casa vesnic rece, o imagine cutremuratoare ce iti inmoaie si cel mai dur ungher al inimii.Daca s-a sinucis el, cred ca sunt cel mai in masura sa il inteleg, sa ii inteleg acele trairi interioare groaznice.Sentimentul ca persoana iubita nu va mai fi cu tine,sa stii ca iubirea ta s-a spulberat in vant ca si cum ai strecura o mana de grau.Si eu puteam muri in mai putin de cateva secunde, iar cel mai crunt este ca nu mai poti spune nimic,nu mai poti face nimic.Urma ta va fi stearsa pentru eternitate.
Nici nu stiu daca mi-e frica mai mult de moarte cat despre ce se presupune ca se intampla dupa.Stiu ca niciodata nu voi fi rau, nu am nimic de castigat daca as mai face rau cuiva.Dar oare ce e mai putin bun: sa mori intr-o clipa in eternitate sau sa fii singur pentru ca esti marioneta unei piese ce nu a fost aleasa de tine?Mi se intareste parerea ca a fi gay,descende dintr-un fel de blestem,altfel nu imi explic de ce alerg mereu dupa o farama de fericire si niciodata nu o aflu.Si cat de fericit sunt cand iubesc...acum mi-a secat dorinta de a iubi.Prea gol sunt in interior si prea parasit spre exterior.
"De ce m-ai parasit mai puiutz?",unde ajung astfel de intrebari...spre cel mai apropiat ecou al sufletului meu.Ecoul devine un laitmotiv in viata mea,o sacadare continua si frenetica,o iluzie ce devine cosmar.
Si chiar de as gasi pe cineva,un baiat...oare voi putea sa stau cu el?Intr-o Romanie in care esti inuman privit drept o lepra,iar intr-o dimensiune in care incalci legea firii.O fire pe care iarasi nu am ales-o eu.De ce sunt atat de atrs de un baiat,de masculinitatea lui,de chipul lui,un chip grefat asemeni unui Adonis,un trup in care te pierzi explorandu-l.
Cert este ca cei opusi se atrag,dar se atrag din orice posibila locatie.O femeie exprima gingasie,puritate,perspicacitate.Un barbat exprima naivitatea,duritatea,gesturile sale tandre sunt mult superioare unei femei,pentru ca isi contrasteaza cu esenta duritatii.Cu cat barbatul este mai dur,cu atat va atrage mai mult corpurile sensibile.Vad pe geamul casei mele ca fetele sunt atrase de baietii care sunt mai "smecherasi",acestia vor castiga mereu.
Unui baiat nu ii e specifica sensibilitatea.De unde reiese un ameste special,deosebit si neinteles atat de cei din exterior cat si din interior.Sa fie oare vina stiintei,vina unui om care isi intelege sau devine capabil sa isi schimbe destinul care,in traditia ortodoxa, este un destin imaculat de pacate.Omul are vointa,puterea de a alege...teoria este totusi teorie.Eu de nu am puterea de a alege?Pic mai repede ca un soldat ranit intr-un razboi de defensa.Totusi caracterele sunt cele care se atrag.
Orice mi s-ar zice amestecul este facut,aluatul este plamadit.In esenta lui intrunesc trasaturi feminine in ceea ce priveste simtamintele.Este foarte greu sa imi calc eu "firea"...pentru ca firea mea a devenit alta.Suspin avid dupa saruturile unui baiat,dupa privirea lui.Baietii au o privire nostima cand le place o alta persoana.Cunosc atat de bine exteriorul masculin si interiorul feminim.De le-as inversa m-as face str8 sau str9.
Dar trecand peste atractiile contrare,probam acum opusul.."Cine se aseamana, se aduna",un baiat va fi cu baieti.De vedeti un baiat cu mai multe fete sa nu-l invidiati,acela e pasibil de a deveni gay.Prietenele mele cele mai bune au fost fete si sunt convins ca orice gay are o prietena buna.Eu nu o mai am pentru ca la un moment dat acea prietena se va casatori sau isi va cauta barbatia, dupa care tanjeste enorm.

Insa ce ma fac cu singuratatea,cu dorinta acerba de a respecta legea lui Dumnezeu,pentru ca am frica de Dumnezeu,tocmai pentru ca in numai o secunda poti calatori in lumea rece a umbrelor,ce ma fac cu iubitul meu ce nu ma mai suna....ce ma fac cu refuzul meu de a fi gay.Ma incapatanez sa imi urmez destinul.Cel ce citesti aceste randuri demonstreaza-mi te rog ca viata nu este numai un desert in care alergi dupa o oaza de fericire.

Iti multumesc...

Indignare

Niciodata nu imi vei lua ceea ce am...si acesta este sufletul din acest trup al meu. Un amestec de sentimente cufundate intr-un abis de singuratate. Lacrimi ce sunt ascultate doar de peretii innabusiti de putregai. Copilul isi atinti privirea spre un obiect din camera intunecata. Se uita in acelasi timp la calendarul din coltul camerei. Linistea este asurzitoare, de ti-ar distruge si cele mai tari timpane. "Sunt mai singur decat ecoul muntilor, decat lacrima vaduvei, decat tipatul unui copil si decat verdele unei campii", se auzi din gura baiatului.
O lacrima i se prelinse inca o data pe obrajii palizi de durerea incarcerata in vuietul amintirilor. Isi gasise in sfarsit linistea dupa atata timp de asteptare. Intr-o dinamica rapida isi revazu intreaga viata. Macar a meritat toata singuratatea aceasta. Asemeni unui pustnic,inchis intr-o chilie la mare departare de populatie, baiatul isi gasise echilibrul. De ce a trebuit sa fie asa? El a incercat cu toate puterile sale sa relationeze cu oamenii. Cei gay l-au respins intotdeauna din prisma aspectului fizic. Realizaze si el ca nu putea naste atractie intr-un trup care parca fusese contrar vointei lui.
Intelegea privirile baietilor care nutreau ganduri evidente...si astfel singura relatie a lui fusese spulberata intr-o secunda. Trei ani fusesera stersi cu un burete ce absorbise toate amintirile traite. Gandurile sinucugase ii disparura mai repede decat s-ar fi asteptat, iar sentimentele i se risipira intr-un vant haotic de vara.

Isi gasise reculegerea in rugaciune. Orice om care isi atinge culmea disperarii are nevoie de un liman. Altfel ar fi innebunit de mult, intr-o nebunie curata si distrugatoare. Momentan este indignat de realitatea oamenilor gay.
De curand i se spusese ca scrie frumos, ca leaga cuvintele si le impodobeste cu crini albi contrastand cu duritatea cuvintelor. A fost bucuros sa auda o asemenea lauda, insa ceilalti erau nedemni, cu ganduri ascunse atat de adanci. De ce sunteti atat de falsi? De ce nu priviti intr-un suflet?Pacat de tot, de viata...niciodata nu am descosiderat un om.

Baiatul traieste acum cu speranta...curand va juca cartea vietii lui..iluzia unei fericiri.