Terapia iubirii

"De unde ai puterea sa mergi mai departe? De unde iti gasesti taria de a te ridica chiar daca erai in groapa? De unde...de ce iti porti aceasta cruce grea?"
El a raspuns:"Sper ca Dumnezeu sa ma ierte candva pentru pacatele mele..."

Crizele au devenit mai frecvente, socuri, teama, dorinte, amintiri. Pe patul de spital, printre ultimele clipe de agonie, in ore lungi de rascolire, baiatul exclama:"Sunt homosexual...va rog sa ma iertati pentru asta. Stiu ca ceea ce fac este de neiertat, dar nu ma pot schimba. Am iubit chiar si un baiat si am fost cu el timp de 4 ani."
Atat de grea si apasatoare ii fusese crucea, incat pe ultimele clipe baiatul isi destainui sufletul macinat de luni de suferinta. La indemnurile celei mai bune prietene, care plangea langa el, aceasta l-a rugat sa se destainuiasca:"Spune-mi ce te macina? Cateodata iti fixezi privirea pe tavan si nu scoti nici un sunet. Sunt prietena ta de mai bine de 10 ani, te rog ai incredere in mine. Ma doare sa te vad suferind atat...ma doare." Trezindu-se, inima lui simti un locas de caldura din partea poate singurei persoane care ii fusese aproape in tot acest timp:
"-In primul rand iti multumesc! Vreau sa iti multumesc inainte de a-ti spune ca nu sunt om, sunt asemenea monstrilor ce traiesc in locuri sumbre, umbre ale trecutului, ascunzandu-se mereu, dar meriti sa stii adevarul despre mine.
- Nu. E imposibil. Esti un baiat cu suflet de aur, cum sa fii monstru. Poate clipele de agonie prin care treci te fac sa spui asta. Toti avem drame, toti ne luptam in aceasta viata atat de dura."
Dupa momente de tacere, in camera alba a salonului, pe obrazul fetei cazu o lacrima. Nu putea sa creada ca singurul ei prieten era homosexual:"Nu. Tu nu esti asa, te rog, nu se poate asa ceva..."Suferinta din inima ei era evidenta, nascand o imagine ce ar fi induiosat pana si pietrele, iar apa s-ar fi transformat in vin, caci iubirea se simtea in inima ei. Tinea enorm la baiatul intins acum, pe cearsaful alb, poate mai alb ca niciodata. Se ridica de pe scaun si se indrepta spre fereastra, observa ca afara vremea se schimba, era atat de frig, atat de rece. Cel mai bun prieten al ei sa fie asa...incepu sa isi deruleze in minte toate clipele petrecute langa el.
Se vazu stand langa el, ajutandu-l atat de mult:"Tin la tine enorm si tot ce vreau este sa fii fericit". Isi amintea cat de dor i-a fost de el, cat de mult o facea sa rada, cat de mult o ajuta, o descurca la teme. Da, s-au cunoscut in liceu si au ramas prieteni buni chiar si acum, la ani buni dupa terminarea liceului.A dormit cu el in pat, a mancat la masa cu el, si chiar daca ii ascunsese aceasta personalitate, il cunostea suficient de mult incat convingerea ei era ca ceva il deviase de la drumul sau de a avea o familie, de a fi cu o fata.
Ochii baiatului licareau in nuante gri, iar fata nu se putea dezlipi de gandurile cu el. Ii fusese ca un frate, vorbeau in liceu cu orele la telefon. El o suna pentru ca nu avea cu cine sa vorbeasca, iar ea il linistea.
"-Spune-mi de cand ti-ai dat seama ca esti asa?
- Mi-am dat seama cand instinctul sexual isi face aparitia in trup. Cand reactiile din natura, din interior prin viata, cand omul devine sexual. Cam pe la 13-14 ani, dar am zis ca eu nu sunt asa. M-am zbatut in ganduri si am fost virgin pana la terminarea liceului..."

Marturisirile cadeau mai grele ca niste misile aruncate de forte inamice, baiatul ii spusese ca totul a venit din instinct, din firea lui umana. Nu este ceva planificat, asa cum nici ea nu isi planifica sa se uite la un anume baiat, nu isi planifica sa intoarca capul dupa cineva sau nu se gandea amanuntit de ce ii place un baiat. Stia, pur si simplu, asa cum stia ca omul respira, ca pasarile zboara, ca natura este schimbatoare...stia ca fiecare celula a lui tanjea dupa persoane de acelasi sex.
Baiatul ii povesti cat de mult se iubise cu un baiat, un baiat frumos si cuminte, si cat de mult si-a dorit sa isi gaseasca fericirea in bratele lui. Ii povestise ca fusesera impreuna 4 ani, ba inca ii povestise ca se stiau si in realitate. De 2 ori se intalnise pe strada cu ei, dar isi forta mintea sa isi reproduca acele intalniri:"-Era un tip slabut? Cred ca imi amintesc..."
Atmosfera incepea sa devina tensionata, prietena lui mai ca isi pierdea rabdarea, veni langa patul lui si il intreba:"-Ai fost cu vreo fata vreodata?", iar baiatul ii raspunse negativ...Ii prinse mana si ii vorbi bland:"Atunci de unde stii ca esti homosexual? Poate totusi mai ai o sansa, o salvare. Nu iti doresti sa ai o familie? Sa ai copii si sa le daruiesti tot ce nu ai avut tu? Sa stii ca ai lasat pe cineva in urma. Spune-mi ca nu iti doresti asta!? Nu pot accepta asta, vreau sa ma conving eu, ca cea mai buna prietena, sa analizam daca te-ai nascut asa sau ai devenit...daca nu vei putea sa fii cu o fata, atunci voi fi langa tine." Baiatul incepu sa zambeasca, stia ca nu isi putea schimba simtirile, nu isi putea schimba mintea si inima, era ca si cum i-ai fi cerut sa ii schimbi tot sangele, sa il inlocuiesti cu alta persoana, numai pentru a fi un model, doar pentru a intruni cerintele societatii.

Pe culoar, o alta urgenta trecuse spre sala de operatii. Fata se indrepta spre usa salonului spre a vedea despre ce era vorba. Un tanar in jur de 27 ani, avusese un accident de masina si trebuia sa fie operat la cap.Pe salon ramasese iubita lui, care striga disperata un ajutor de la divinitate, si-ar fi dat ea viata numai pentru a nu muri el. Fata inmarmuri, nu mai vazuse asa iubire, atata tarie, parca era ceva rupt din realitate, era puterea iubirii si a dragostei. Se intoarse din nou spre patul in care prietenul ei tocmai ii dezvaluise un adevar dureros.
"-Raspunde-mi sincer la o intrebare. Spui ca ai iubit un baiat 4 ani si ca si el te-a iubit, dar totusi te-a parasit. Nu a putut sa te astepte...Mi-ai povestit atatea clipe minunate traite cu el, incat sunt surprinsa ca el acum nu e langa tine. Asta ar fi trebuit sa va lege chiar mult, spui ca erai langa el cand se certa cu parintii lui. Ca mangaierile lui erau asa blande si ca iti spunea ca niciodata nu va veti desparti. Clipe petrecute cu el la munte, intr-o cabana de la poalele Bucegilor, seri in care ai adormit in bratele lui si ca iti place sa fii protejat. Te simteai in siguranta cu el, ca il asteptai si ca i-ai vrut numai binele. Ai mai spus ca la despartire el nu prea a avut ce sa-ti reproseze, de fapt amandoi ati gresit, insa tu ai iertat si ai iubit... ai rezistat, iar el nu. Daca tu pateai acel accident, el ar fi stat cu tine? Raspunde-mi sincer..."
Baiatul fu zguduit de aceasta intrebare. Inca il iubea, oricate s-ar fi intamplat intre ei 2, chiar a crezut ca vor sta impreuna o viata, atat de mult il iubea, il iubeste si il va iubi. Nu stia ce putea sa ii raspunda, confuz, cu gandul ca il parasise dintr-un motiv, care in mod normal intr-un cuplu str8 nu s-ar fi intamplat. Privindu-l in ochi, fata isi dadu singura raspunsul:"-Iti spun eu ca nu ar fi stat cu tine in asemenea momente. Te-a parasit dupa 4 ani, ce vrei mai mult? Inca un motiv in plus sa imi intareasca convingerea ca o fata te poate iubi mai mult ca un baiat. O fata va sta cu tine o viata, asa cum ti iti doresti, ai nevoie de o fata care sa fie langa tine o viata, sa iti faca mancare, sa te spele, sa te calce. Esti un baiat atragator, si sunt sigura ca multe fete te-ar vrea. Nu asta iti doresti tu cu adevarat? Sa iubesti si sa fii iubit? Unde e el acum? Vezi si tu bine... degeaba imi povestesti de cate clipe frumoase ati trait in 4 ani. Ele nu valoreaza nimic acum, o fata iti poate oferi stabilitatea, dependenta dupa care tu tanjesti"
Aceste vorbe ii atinsesera inima baiatului, si lacrimile incepura sa ii curga pe fata, il durea enorm acest adevar, aceasta certitudine pe care si el o gandise pana nu demult. Nu isi explica nici el ... de ce? de ce? de ce?...daca avusesera atatea clipe frumoase, de ce s-au oprit, parca printr-o cruzime a sortii. De ce s-au oprit, si el inca traieste. E inuman, ar fi vrut sa le traiasca pana la sfarsitul vietii. Prietena lui cea mai buna incerca sa il convinga de un adevar:"-Nici nu ai idee cat m-ai intristat... ma doare pentru tine inima si sufletul. Hai sa incercam cu un psiholog bun. Vreau eu sa ma conving de adevar. Tu nu vrei sa il stii? Si incerc sa te ajut, desi ma simt atat de neputincioasa. Stii? Oamenii imi lasa povara secretelor lor, si eu le port in inima mea, si traiesc durerea cu ei...dar atat de neputincioasa ma simt...tocmai tu ? de ce tocmai tu?"

Fata izbucni in plans si isi puse capul pe pieptului baiatului:"-Nu as putea sa-ti multumesc toata viata, pentru faptul ca ai fost alaturi de mine in toti acesti ani. Si ma doare ca te-am intristat. Poate era mai bine sa nu iti spun. Insa, intelege, mi-e teama ca daca eu mor, am vrut macar ca cineva care m-a cunoscut sa stie cum am fost in realitate. Ca in cazul mortii, sa nu se spuna ca nu se stie de ce...am vrut atat de mult sa stii tu... adevarul"
"-Nu vreau sa mori, orice s-ar intampla. Fa asta pentru mine, tin la tine. Si daca esti homosexual, te accept asa cum esti, dar vreau, vreau din toata inima sa fii fericit. Pentru ca ma doare ca nu esti fericit. Ai un suflet asa bun, esti un baiat sensibil, bland, calm...uite ce ti-au adus colegii si cat vor te faci bine...tu vezi toate astea?"
"-Da le vad si eu. Si cu toate acestea, ii cer iertare lui Dumnezeu pentru neputinta mea, ca iubesc baietii, ca am aceasta atractie pentru ei. Si nu inteleg de ce m-a ajutat in continuare. De ce face asta pentru mine?"
"-Pentru ca indiferent cum esti, ai un suflet bun si de asta te ajuta!!!Eu nu sunt in masura sa te judec, aceasta o poate face numai Dumnezeu."
"-Faci asta pentru ca ma cunosti de aproape o viata. Sunt 10 ani petrecuti impreuna. Sunt sigur ca daca nu ma cunosteai, simteai acelasi dezgust ca pentru cei homosexuali. Este atat de grea aceasta povara pe inima mea."
Fata, isi mai opri lacrimile si ii mangaie chipul prietenului ei cel mai bun:
"-Am facut salata de pui asa cum iti place tie. Cum te faci bine, te astept pe la mine si voi mai face. Mi-e asa de dor sa mancam amandoi."
"-Nu stiu daca voi mai putea da ochii cu mama ta, acum ca ti-am spus adevarul. Voi incerca sa vin."

Trecusera cateva ore de cand marturisirile, amintirile cadeau in acel salon alb-gri. Pana si vantul de afara ii anunta pe cei 2 ca indiferent de orice, timpul merge inainte, viata merge inainte cu bune si rele, dimineata va veni mereu, invatam sa traim cu suferinte ce ne-au marcat inimile, invatam sa cautam iubirea mai departe, invatam sa speram ca vom fi si noi fericiti. In fond suntem tot oameni, chiar daca iubim persoane de acelasi sex...chiar daca nu vom face copii sau nu vom avea o familie niciodata.
Prietena isi anunta plecarea, desi nu avea idee cum va dormi in acea noapte. Cate ganduri ii vor trece, i se vor perinda in fata ochilor. Viata i se parea atat de dura, ar fi vrut ca totul sa fie un cosmar, sa zica ca totul a fost doar un urat vis, si maine totul va fi bine. Dar nu este asa, era constienta ca marturisirile auzite erau poate mai certe decat dimineata ce urma. Viata i se parea acum atat de cruda, foarte cruda. Saruta fruntea baiatului langa care statuse de la 14 ani, langa care rasese, langa care se intristase.
"-As fi vrut sa imi spui mai demult adevarul. Dar iti multumesc pentru increderea pe care o ai in mine. Nici nu imi pot imagina prin ce ai trecut si prin ce treci. Tin la tine si durerea pe care o resimt este de nedescris!"
"-Acum inima mea a simtit nevoia sa iti spuna...in ultimele mele clipe. Inca o data iti multumesc pentru ca ai stat langa mine in toti acesti ani."

Usa salonului usor traintita anunta plecarea prietenei, inca o noapte de trecut pentru baiatul sensibil, dar adormi cu speranta intr-o lume mai buna. Si el isi dorea ca totul sa fie un vis urat, si dimineata sa il vada pe iubitul lui langa el:
"-Sunt aici iubitule. Nu te voi parasi niciodata. Te iubesc..."


P.S.: Dedic acest post prietenei mele cele mai bune, care s-a intristat atat de mult la aflarea vestii ca sunt homosexual. A fost, poate, saptamana cea mai zbuciumata din viata mea, in care mai ca am vazut moartea cu ochii. Cea mai grea saptamana resimtita de cand sunt pe acest pamant.

"Inca te iubesc..."

Sunt zile in care dorul pentru el ma doboara. Chiar daca am lacrimi in ochi, daca iubirea pentru el este poate tot ce am avut mai frumos pe aceasta lume...inca il iubesc, acum la aproape un an de cand nu mai este cu mine.
Ziua ma copleseste, soarele si lumina ma deprima, prefer sa ma ascund in lumea mea, sa-mi trag draperiile si sa plang pe perna mea, sa nu mai stiu ca este zi sau noapte, sa nu mai stiu ca in fiecare dimineata el se trezeste langa un alt baiat, sa uit ca saruturile lui sunt acum ale altuia, sa uit faptul ca in fiecare zi el isi traieste viata linistit, de parca eu nu as fi existat. Dar oare eu exist? Am devenit o fantoma care alearga dupa umbre ale trecutului, alegand obsesiv o imagine a singurei mele iubiri, a singurului meu iubit. Si pasii imi devin marunti, iar zile in care acestia inceteaza a merge mai departe. Ma doboara aproape toate locurile in care am fost cu el, pe unde am umblat, si lacrimile imi curg pe obraz:
"-Esti pres sensibil pentru un baiat!", se auzi un glas aievea care veni ca o adiere blanda. Nu am ales eu sa fiu sensibil, nu am ales eu sa iubesc un baiat, nu am ales eu sa fiu acum singur...nu am ales eu sa il iubesc poate pentru totdeauna.

Apoi, vin zilele in care imi este greu, in care durerea pune stapanire pe fiecare simt al meu, si ca prin vis as alerga la el:
"-Inca te iubesc, iubitule! Nu am plecat nicaieri, sunt aici si te astept, te voi astepta toata viata, pentru ca inca te iubesc. De iti va fi frig sau cald, iti voi simti senzatiile, si voi trai prin tine. Au oare nu ai realizat ca iubirea face minuni? Iti pot simti suflarea in fiecare dimineata cand te trezesti, fiecare gand si fiecare pas il simt pe fiecare drum pe care mergi. Sunt aici, si chiar daca sunt in urma ta, ca o umbra a trecutului, te las sa iti traiesti viata asa cum ai ales, insa eu inca te iubesc.
De vei vrea vreodata sa alergi catre mine, te voi astepta cu bratele deschise, te voi strange la piept si te voi saruta: Sunt aici si te iubesc! Am numarat zilele si clipele pana sa traiesc acest moment, am suspinat ca dupa mireasma florilor de primavara. Te vad, te simt si te doresc...regret ca acum nu te mai trezesti langa mine, ci te trezesti langa el, insa eu nu te pot uita, pentru ca te iubesc!"
Indata observ aglomeratie mare, oamenii se indreapta spre drumul lor si in fata ochilor se perinda imagini trepidante. Asa se misca si el, in fiecare zi merge pe drumul sau, chiar daca acum acest drum nu mai e si al meu.
Tot ce mi-au ramas acum sunt doar niste poze cu el, amintirile si clipele petrecute impreuna. La mare, la munte, weekend-urile cand il asteptam sa iasa pe poarta Academiei. Noptile petrecute cu el in parculetul de langa blocul lui. Am existat in acel loc si inainte de a-l cunoaste, pentru ca liceul meu era langa blocul lui. Si zi de zi treceam pe langa acel bloc, ba chiar stateam cu o prietena dupa ce ieseam de la scoala si vorbeam vrute si nevrute.

Nu aveam de unde sti ca acolo sta el, ca il voi cunoaste asa aproape de mine, ca va fi langa mine. Si iata ca exist si acum, dupa ce m-a parasit...sunt zile in care inghet pe banca din acest parculet. El nu mai este, desi privesc spre zarea lui...macar de l-as mai vedea o clipa, ce s-a schimbat atat de mult?
Oamenii nu sunt buni sau rai, doar se schimba si tot ce putem face e sa intelegem ce a devenit omul de langa noi. Daca ar fi sa definesc iubirea, as defini-o prin acest dor nestins, numai de a-l vedea, de a sti ca este bine. Si chiar daca sunt zile in care il vad ca nu ii este bine, nu ma pot apropia de el...ma intristez cu el, si tot ce pot face este sa ma rog sa ii fie bine, sa ma rog sa fie fericit. L-as intrista, nu vreau sa ii amintesc de ce am fost eu, nu as vrea niciodata ca din ochii lui frumosi sa curga vreo lacrima. L-am iubit, il iubesc si il voi iubi mereu, iar amintirile cu el nu imi dau pace.
"Trezeste-te la realitate, nu se va mai intoarce niciodata la tine...niciodata. Accepta-ti soarta si destinul, nu te mai agata de un trecut, nu mai trai in trecut, traieste in prezent si in viitor", este o voce ce imi spune in diminetile in care refuz sa vad lumina soarelui.
Noaptea ma linistesc, pentru ca stiu ca si el doarme. Stiu ca doarme langa el, desi imi e imposibil sa imi imaginez, nu imi pot imagina alte imagini ce mi-ar sfasia iar si iar inima. Cand l-am cunoscut era un copil, dar acum el s-a schimbat, ma doare ca s-a mutat cu altcineva dupa un timp atat de scurt, e ca si cum l-as fi sufocat, iar libertatea era tot ce a vrut.
Imi este atat de dor de el, sa il mangai, sa il sarut, sa fiu langa el in serile cand e trist, in serile cand se certa cu ai lui: Voi fi mereu langa tine, puiut! Si sper sa ma ierti ca nu te pot uita, sper sa ma ierti ca voi duce iubirea pentru tine in lumea in care ma voi duce, sper sa ma ierti ca aceasta lume a devenit sufocanta fara tine...inca te iubesc...

Asa gandea baiatul, intr-una din lungile lui nopti, scaldate in lacrimile sale..."Inca te iubesc...iubitule".

Eseul sexualitatii

Si totusi o facem, suntem si invatam sa ne acceptam. In ape tulburi, in zile de ninsoare, in caldurile unui soare aprins, ne urmam drumul mai departe si invatam din fiecare lovitura a vietii...invatam sa traim. O jungla in care oamenii sunt simple figurine, masti ce le vezi zi de zi, ce iti strabat calea. In acest univers existi TU, sau exist EU. Te poti intreba:"Cat insemn eu in aceasta lume?" De mi-ai da un instrument sa masor insemnatatea unui om pe pamant mi-ar fi in zadar cateva vieti de aici inainte. Insa acest instrument a evoluat intr-o forma mai subtila decat ceva fizic, si astfel intrebarea devine:"Daca eu as disparea astazi, cati oameni ar regreta ca m-au pierdut?" Analizand a doua intrebare ne putem da seama, cine a fost acel om. Toti suntem facuti din pamant, apa, aer, foc cele patru elemente creatoare ale naturii.
Daca am analiza esenta vietii si cee omul in originea sa, am deduce ca suntem niste naivi, condusi de principii create de altii, a caror certitudine poate fi pusa la indoiala. Locul central in viata unui om il ocupa sexualitatea sa. In jurul aceste sexualitati, i se invarte toata ecosfera interiorului si exteriorului sau. Este instinctul ce sare peste limita animalica de a-si satisface o simpla dorinta, devina ratiunea cuiva, un scop pentru care sa existe.

Prin sexualitate, natura umana se perpetueaza, iar comportamentul indivizilor este strans legat de sexualitate. De multe ori, nu intelegem anumite lucruri, dar ajungem sa le traim, sa le comitem independent de gandirea sau conceptiile insuflate de ceilalti. Nu am ales eu sa iubesc un baiat, cum de altfel cei dinaintea mea nu au ales sa moara. Supusi unor timpuri aride, homosexualii, sunt tot fiinte umane, sunt oameni ca si ceilalti. Ceea ce poate crea scarba este modul in care 2 barbati pot face sex. Scarba este elementul principal in a deosebi binele de rau, sau a ne indeparta de ceva ce este rau. Viziunea este subiectiva, pentru ca o analiza atenta, tot ce tine de organele sexuale poate crea scarba prin simplul fapt ca ele indeplinesc 2 functii: functia de excretie si functia sexuala.
Putem spune ca este scarbos tot ce este legat de sex, avand astfel viziunea de jos in sus. "De jos in sus" vedem oamenii ca pe niste fiinte sexuale, dominati de dorinte pe care mintea umana si le-ar putea intelege. Vedem oameni care cad prada acestor placeri, este o placere caruia nimeni nu ii poate rezista... O data satisfacuta aceasta dorinta, ea se caracterizeaza ca o pofta, salivezi numai cu gandul la o inghetata de capsuni cu glazura de ciocolata. Indata ce o mananci, pofta scade si iti poti indrepta atentia spre o alta nevoie. Sexualitatea este strans legata de natura umana, este cea care poate distruge un om, il poate ridica sau il pot schimba intr-un animal.
Viziunea "de sus in jos" este cea care ataca si persista, este cea pentru care au luptat toti cei dinaintea mea sau cei dupa mine. Se caracterizeaza prin "sentiment", capacitatea unei fiinte de a iubi o persoana de acelasi sex exista, iar scarba devine un abur al mancarurilor cele mai alese.

Facem ceea ce simtim, nu pentru ca alegem noi asta, ci pentru ca ea exista in natura noastra umana, este parte componenta a fiintei noastre. Ceea ce traim, este mai complicat de descris in mii de pagini, in eternitati trecatoare sau imagini diafane.

Intrebarea este urmatoarea: "Este posibil sa imi schimb firea?" Acest dinamism al firii, sa devii din homosexual heterosexual si invers. De ar exista pilule magice sau ceva fizic pe lume, insa lupta este interioara. Sexualitatea se simte in fiecare om, nu este ceva controlabil, de ar fi...cred ca raul ar disparea.
In ultimul an, de cand prietenul meu m-a parasit, am invatat sa imi refuz aceste placeri sexuale, le-am anihilat prin insusi suferinta umana.

El nu a putut-o face si il vor roade pe interior, i-au schimbat firea, devenind un animal al unor placeri incontrolabile. Daca vom pati toti la fel, pot spune ca viata mea nu ar mai avea nici putinul rost pe care il mai are...