Saturday, February 14, 2009

"Inca te iubesc..."

Sunt zile in care dorul pentru el ma doboara. Chiar daca am lacrimi in ochi, daca iubirea pentru el este poate tot ce am avut mai frumos pe aceasta lume...inca il iubesc, acum la aproape un an de cand nu mai este cu mine.
Ziua ma copleseste, soarele si lumina ma deprima, prefer sa ma ascund in lumea mea, sa-mi trag draperiile si sa plang pe perna mea, sa nu mai stiu ca este zi sau noapte, sa nu mai stiu ca in fiecare dimineata el se trezeste langa un alt baiat, sa uit ca saruturile lui sunt acum ale altuia, sa uit faptul ca in fiecare zi el isi traieste viata linistit, de parca eu nu as fi existat. Dar oare eu exist? Am devenit o fantoma care alearga dupa umbre ale trecutului, alegand obsesiv o imagine a singurei mele iubiri, a singurului meu iubit. Si pasii imi devin marunti, iar zile in care acestia inceteaza a merge mai departe. Ma doboara aproape toate locurile in care am fost cu el, pe unde am umblat, si lacrimile imi curg pe obraz:
"-Esti pres sensibil pentru un baiat!", se auzi un glas aievea care veni ca o adiere blanda. Nu am ales eu sa fiu sensibil, nu am ales eu sa iubesc un baiat, nu am ales eu sa fiu acum singur...nu am ales eu sa il iubesc poate pentru totdeauna.

Apoi, vin zilele in care imi este greu, in care durerea pune stapanire pe fiecare simt al meu, si ca prin vis as alerga la el:
"-Inca te iubesc, iubitule! Nu am plecat nicaieri, sunt aici si te astept, te voi astepta toata viata, pentru ca inca te iubesc. De iti va fi frig sau cald, iti voi simti senzatiile, si voi trai prin tine. Au oare nu ai realizat ca iubirea face minuni? Iti pot simti suflarea in fiecare dimineata cand te trezesti, fiecare gand si fiecare pas il simt pe fiecare drum pe care mergi. Sunt aici, si chiar daca sunt in urma ta, ca o umbra a trecutului, te las sa iti traiesti viata asa cum ai ales, insa eu inca te iubesc.
De vei vrea vreodata sa alergi catre mine, te voi astepta cu bratele deschise, te voi strange la piept si te voi saruta: Sunt aici si te iubesc! Am numarat zilele si clipele pana sa traiesc acest moment, am suspinat ca dupa mireasma florilor de primavara. Te vad, te simt si te doresc...regret ca acum nu te mai trezesti langa mine, ci te trezesti langa el, insa eu nu te pot uita, pentru ca te iubesc!"
Indata observ aglomeratie mare, oamenii se indreapta spre drumul lor si in fata ochilor se perinda imagini trepidante. Asa se misca si el, in fiecare zi merge pe drumul sau, chiar daca acum acest drum nu mai e si al meu.
Tot ce mi-au ramas acum sunt doar niste poze cu el, amintirile si clipele petrecute impreuna. La mare, la munte, weekend-urile cand il asteptam sa iasa pe poarta Academiei. Noptile petrecute cu el in parculetul de langa blocul lui. Am existat in acel loc si inainte de a-l cunoaste, pentru ca liceul meu era langa blocul lui. Si zi de zi treceam pe langa acel bloc, ba chiar stateam cu o prietena dupa ce ieseam de la scoala si vorbeam vrute si nevrute.

Nu aveam de unde sti ca acolo sta el, ca il voi cunoaste asa aproape de mine, ca va fi langa mine. Si iata ca exist si acum, dupa ce m-a parasit...sunt zile in care inghet pe banca din acest parculet. El nu mai este, desi privesc spre zarea lui...macar de l-as mai vedea o clipa, ce s-a schimbat atat de mult?
Oamenii nu sunt buni sau rai, doar se schimba si tot ce putem face e sa intelegem ce a devenit omul de langa noi. Daca ar fi sa definesc iubirea, as defini-o prin acest dor nestins, numai de a-l vedea, de a sti ca este bine. Si chiar daca sunt zile in care il vad ca nu ii este bine, nu ma pot apropia de el...ma intristez cu el, si tot ce pot face este sa ma rog sa ii fie bine, sa ma rog sa fie fericit. L-as intrista, nu vreau sa ii amintesc de ce am fost eu, nu as vrea niciodata ca din ochii lui frumosi sa curga vreo lacrima. L-am iubit, il iubesc si il voi iubi mereu, iar amintirile cu el nu imi dau pace.
"Trezeste-te la realitate, nu se va mai intoarce niciodata la tine...niciodata. Accepta-ti soarta si destinul, nu te mai agata de un trecut, nu mai trai in trecut, traieste in prezent si in viitor", este o voce ce imi spune in diminetile in care refuz sa vad lumina soarelui.
Noaptea ma linistesc, pentru ca stiu ca si el doarme. Stiu ca doarme langa el, desi imi e imposibil sa imi imaginez, nu imi pot imagina alte imagini ce mi-ar sfasia iar si iar inima. Cand l-am cunoscut era un copil, dar acum el s-a schimbat, ma doare ca s-a mutat cu altcineva dupa un timp atat de scurt, e ca si cum l-as fi sufocat, iar libertatea era tot ce a vrut.
Imi este atat de dor de el, sa il mangai, sa il sarut, sa fiu langa el in serile cand e trist, in serile cand se certa cu ai lui: Voi fi mereu langa tine, puiut! Si sper sa ma ierti ca nu te pot uita, sper sa ma ierti ca voi duce iubirea pentru tine in lumea in care ma voi duce, sper sa ma ierti ca aceasta lume a devenit sufocanta fara tine...inca te iubesc...

Asa gandea baiatul, intr-una din lungile lui nopti, scaldate in lacrimile sale..."Inca te iubesc...iubitule".

12 comments:

Anonymous said...

Înainte să-l pierzi te-ai gândit vreodată cum ar fi dacă el n-ar mai fi?
Încerc să mă pun in situaţia ta încă de când am început să-ţi citesc blogul.
Mă pun in situaţia asta pt că eu sunt lesbiană şi am o prietena de aproape un an.într-un an am văzut-o timp de 4 ore pentru că mama mea nu e de acord, iar ai ei nu ştiu.e al dracului de greu şi nu mă pot gândi decât că ea, mai devreme sau mai târziu nu o să mă mai iubească.am încercat să mă sinucid de 2 ori, de fiecare data când mi-a zis că s-a terminat.eu cred că suntem făcute una pentru cealaltă şi mi-e imposibil de greu atunci când una din prietenele ei îi propune să fie cu ea.mă termină gândul că într-o zi nu voi mai fi "puiul ei " , "copile" sau altele ca astea.pur si simplu nu ştiu ce să fac.sunt disperată, am început să-mi pierd prietenii, să am rezultate proaste la şcoală..ce să fac?

Puppy_lover1312 said...

Dacă ai timp îmi poţi răspunde la puppy_lover1312(yahoo)..am şi eu blog,dar cum intru de pe mobil, nu pot posta nimic cu userul meu..

sunetul vietii said...

wow,chiar am ramas socata,nu prea am relationat cu gay vreodata si nu credeam sa citesc ce am citit acum.Se pare ca a fost o iubire mare intre voi dar uita si desi esti gay nu uita ca oricand poti fi si bisexual si ca totul se intampla cu un motiv,poate acela de a intalni un alt suflet pereche!Iti doresc tot binele din lume si sa stii ca mi a facut placere sa iti citesc randurile,mult succes in continuare :*

http://sunetulvietii.blogspot.com/

sunetul vietii said...

Pentru "ANONIMA"
Gagico,iubeste ti viata asta nu mai incerca sa te sinucizi,cu totii iubim,uram,suferim,pe toti ne dor despartirile, toti avem frica de a nu pierde persoana de langa noi,dar ar fi bine sa renunti la ideile tale de a te sinucide pentru ca nu stii niciodata unde poti ajunge dupa moarte si nimeni nu iti garanteaza ca iti va fi mai bine :* te kiss

kynder said...

Vreau sa spun ca te inteleg.Chiar te inteleg.Stiu cum e sa iubesti,sa te desparti de acea persoana,iar ea sa`si gaseasca pe altcineva:-j
Dar,desi am suferit enorm,am ajuns la concluzia ca asta e viata.Cu bune,cu rele,trebuie sa o traiesc,sa ma bucur zilnic de ea.Caci daca acel cineva este sufletul meu pereche si suntem sortiti unul altuia,vom ajunge impreuna.Doar se stie "Lucrurile bune se intampla cand te astepti mai putin!"-foarte adevarat.

agrisan said...

Anonymous, nu trebuie sasegandeasca nimeni la ceea ce spui. Sunt o persoana care si-a pierdut iubitul, secerat de o boala nemiloasa. Sunt mai bine de 4 ani de cand l-am pierdut, dar inima mea este tot cernita. Visez noptile ca-l tin in brate si il sarut, il mangai. Ma trezesc secatuit de durerea ca el nu mai este. Cred ca daca as sti ca el m-a parasit, durerea n-ar fi atat de mare.

lost27 said...

Buna si imi pare rau de iubitul tau. Dumnezeu sa il ierte si sper ca pe lumea " cealalta " sa isi gaseasca locul intr-o gradina cu multa apa.
Ce boala a fost cea care ti l-a luat inainte de vreme? Si cum ai suportat gandul ca il vei pierde?

La mine nici pana azi nu pot accepta ideea ca nu mai sunt cu el...

lost27 said...

@Anonymous

Cred ca daca nu as fi avut puterea de a scrie acest blog, cred ca eram pierdut de mult timp...tot ce poti face este sa te agati de un lucru pentru care merita sa traiesti.
Te rog fa asta si vei vedea ca viata iti va raspunde si intr-un mod placut.

lost27 said...

Macar de as fi fost si bisexual...pana in prezent nici o fata nu a vrut macar sa incercam

lost27 said...

Cu adevarat spui un adevar...lucrurile bune apar pe neasteptate, insa cele rele deja au facut un sir lung la usa inimii tale

lost27 said...

Nu te-am mai vazut de multi ani online pe mess prietena draga...

Feelings12 said...

Hey man, cred ca citec a doua oara ceea ce ai scris maisus, crede-ma te inteleg perfect, e aiurea, am avut o relatie de doi ani cu un tip caruia mi-am pus sufletul pe tava si tot ce am putut sa fac a fost sa fac doar pentru el, am fost inselat cand nu ma asteptam si din cauza ca il iubeam am hotarat sa trec peste asta si sa fim inapoi inpreuna dar n-a mers, fost si este in continuare ceva de genul ,, nu te vreu dar nici nu te-as arunca la gunoi'' a tecut un an de atunci... ne vedem des ma suna zilnic parca constient sa-mi faca rau fara sa vrea nimic de la mine, am incercat sa nui mai raspund dar nu am rezistat prea mult. E ciudat oamenii cand se simt vinovati incearca sa arunce vina pe celalalt in acest context, gen: ,,tu ai decis sa ma iubesti nu eu ti-am cerut asta'' ,,tu esti responsabil pentru ce traiesti'' oare este intotdeauna asa? oare eu am hotarat ca sa ma insele? oricum deci te inteleg... Sper sa-ti fie bine ! Si fericit!