Sunday, May 6, 2012

Schimbarea

Te trezesti intr-o dimineata, patul este ravasit, iar tu buimac te vei indrepta spre micul tau sertar de amintiri, chiar daca nu vei realiza ce vei face, tu vei inainta in acest neant al clipelor de mult uitate.
Asa m-am trezit si eu intr-una din aceste zile, rascolind prin amintirile mele frumoase de acum 7-8 ani, am descoperit un copil care zambea mai mult decat cel care devenise astazi.
Ce face atat de minunat in amintiri si de ce regretam atat de mult trecerea timpului? Vom observa ca raspunsul la aceasta intrebare este ca omul este schimbator, daca omul nu s-ar schimba noi niciodata nu am regreta acele clipe fie ele bune sau mai putin bune. Daca ne analizam viata, am constata esenta vietii: miscarea interioara a celulelor noastre, miscarea zilelelor pe coala de calendar.
Am regasit astfel prieteni de mult uitati si schimbati, oameni cu care nu am mai schimbat un cuvant de mai bine de cativa ani fie din lipsa timpului din partea ambelor parti, fie pur si simplu ca unul din cei doi s-a schimbat atat de mult incat va gasi mereu o scuza pentru a evita "cruda" intalnire. Vom recunoaste astfel imaginea sufletului nostru din acel moment, o imagine poate mai vesela, poate mai trista insa ne va marca certitudinea schimbarii. Ideea de a te schimba este dura pentru constiinta interioara a omului. Astfel ca unii oameni vor varsa o lacrima, vor constientiza ca acel "moment" poate a fost mai bun, mai deosebit, mai extrem prin diferitele puncte ale iluziilor noastre, fericirea a durat o clipa, insa mintea noastra va cugeta in propria-i seninatate si va remarca modificarile structurale ale psihicului, modificarile externe ale sentimentelor, naivitatea inimii, toate indicand un drum a carui cale de intoarcere este stersa de patura timpului, ale anotimpurilor.
Se facea astfel ca intr-o frumoasa dimineata m-am trezit cu o stare de binedispozitie, mi-am dorit sa ajung la scoala, dar nu mi-am inceput ziua fara a pune in casetofonul din bucatarie o placa cu o melodie atat de lenta incat cvartetul interior isi marca existenta pe peretii gri cenusii ai blocurilor. Am imbracat in graba cateva haine aruncate in celelalt colt al camerei si am plecat spre statie de autobuz. Farmecul unor clipe ne va marca toata viata, iesirile cu oamenii langa care ne-am simtit cel mai bine. In acea zi am simtit gustul fericirii scaldat in oaze si rauri limpezi, ce spalau parca tot amarul acestei realitati. Faptul ca traim in realitati diferite, ca suntem persoane diferite in diferite ipostaze ale zilei, ne ve face cu atat mai grea amintirea si ne propulsa intr-un inconstient.
Vom avea claritatea unei clipa, vom simti fulgerul ce iti va marca inima, iar o usoara strangere iti va tresalta in piept, ei bine acea zi iti va spune ca unele amintiri refuze sa intre in inconstient si vor alterna pe parcursul intregii vietii intre ceilalti doi mentori ai gandirii, intre constiinta si subconstiinta.
Este atat de dura schimbarea, incat trecerea poate aduce sfarsitul virtutilor umane, putem sa devenim mai rai, putem fi urmariti de traume ale copilariei sau vom pastra in noi speranta ca la sfarsitul acestui drum ne va fi mai bine. Din acea zi minunata am pastrat amintirea unei singure melodii, fara a sti ce s-a intamplat mai departe in firul din trecut, dar pur si simplu muzica aceea mi-a readus puternicul sentiment de bine si de liniste, se poate vorbi si de efectul terapeutic al muzicii. Muzica este cea care ne arunca in constient, momente ale inconstientului, vom demara in fata ochilor imagini retraite si aduse intr-o lumina noua, vom privi cu alti ochi moementele evocate de noi in spatele axei timpului.
Astfel se face ca o melodie iti poate aduce aminte momentul cand te uitai la vecinul de vizavi, iar el asculta No Mercy - I miss you, din acel moment imi creasem o caseta cu o singura melodie, pentru ca nu ma mai saturam de acea melodie, pur si simplu orice reluare a ei imi aducea in constient imagine vecinului meu: un baiat micut de statura, dar atat de bine facut, cu ochii negri si parul tuns scurt, avand o stare de binedispozitie mereu. L-am pastrat in amintire si de fiecare data cand reascult No Mercy - I miss you, imaginea lui imi revine in minte...este adevarat ca anii au trecut si el s-a mutat de aici, insa de multe ori mai privesc catre locul unde il vedeam. Acum la fereastra lui sunt alti oameni, alte chipuri razletze isi inalta privirile catre un nou inceput.
Din pacate, nu vom putea da niciodata timpul inapoi, dar il putem regiza pentru a-l pastra viu intotdeauna in mintea noastra.

Candva un om m-a intrebat: "Ce este sufletul? Nu cumva sufletul este doar in minte, iar acesta dispare in momentul in care iti pierzi mintile sau suferi o coma?" I-am raspuns: "Daca sufletul nostru ar fi in minte, atunci am cunoaste solutia descrierii fizice a sufletului, am fi descoperit legile ascunse care guverneaza inima si constiinta, iar un copil poate avea suflet doar cand va rationa? Este fals, pentru ca sufletul are forma cea mai pura cand constiinta este adormita. Astfel se explica actiunile unor oameni prea sentimentali, acestia vor actiona fara ratiune, chiar si la un om bolnav psihic acesta va tinde spre caldura si iubire, asemeni unui pui de animal care are nevoie de mama lui pentru a primi caldura, protectie si iubire".

Consider ca cel mai important lucru in aceasta viata este sa ne schimbam brusc si radical, ci sa tragem cat mai mult de aceste clipe prezente pe care le traim, schimbarea ne va marca existenta fie mai devreme fie mai tarziu, insa o va face intotdeauna printr-o schimbare a fazelor maturitatii gandirii si a sufletului.

2 comments:

agrisan said...

Pacat ca nu putem ramane mereu copii, cu o candoare si iubire pure, sa fim sinceri, sa fim buni, safim iubitori...

lost27 said...

Ah ce frumos ar fi sa ramanem asa o vesnicie...probabil nu degeaba Iisus a spus: "Lasati copiii sa vina la Mine! "