Liman

A mai trecut inca 1 an, si resimt totul de parca ar fi fost o simpla ora, o simpla adiere de primavara, o ploaie marunta de toamna sau un fulg de nea ce deja s-a topit pe obrazul meu.
Pur si simplu a fost un an care nu mi-a dat un avant spre bucurii, spre un liman de liniste, ci numai zbuciumari interioare, angoase nesfarsite acumulata cu o rutina palida de pe foaia calendarului. Sentimentele de remuscare, resentimentele incearca sa imi patrunda in inima, si mai ales ca m-am ratacit, pe un drum pe care nu il mai recunosc ca fiind al meu, spre o viata mai putin zbuciumata.

M-am invartit mai mult pe langa parsivitatea si egoismul unui om, si care, posibil, a reusit sa imi preschimbe si ultima oaza de liniste intr-un desert ce, pentru moment, pare infinit.
Cand regretele incearca sa te doboara, gandurile iti afunda urechile: "Putea sa fie mai bine, sa alegi ceva mai bun. In schimb tu ce ai ales? Ai ales o viata inchisa, privata de libertate, inchis intr-un labirint fara iesire..." Baiatul ar fi putut sa le ignore, insa de aceasta data nu mai putea asa usor, cum reusise arareori, era poate un nou sah ce i-l dadea insasi viata.Tu ce ai face daca viata te-ar rasplati pentru munca si tu ai refuza aceasta sansa? Ai spune ca ai da totul pentru iubire, chiar si toata viata ta...Dar care iubire?

Caci si cuvintele Bibliei ne avertizeaza sa nu ne incredintam inima oamenilor, pentru ca oamenii sunt schimbatori si vor uita ce inseamna iubirea si poate vei ramane singur din nou. Singurul lucru vesnic este Dumnezeu, El nu te va parasi, desi tu vei fi inselat si vei crede ca esti mai singur decat niciodata.
Sentimentele confuze si pline de un regret amar, reusisera sa se infrupte cu sufletul sau, pana si zambetul ii disparu de pe buzele sale moi. Acum erau uscate, fata ii era trasa, iar ochii erau atat de goi, incat se putea vedea o prapastie in care baiatul cadea. Chiar daca ar fi strigat, de s-ar fi agatat de tot ce e cunoscut si necunoscut, nu ar fi putut sa ii aline durerea din inima.
Se spune ca durerea este urma pacatului, si ca durerea este singura forma de a deosebi IUBIREA de minciuna, caci daca roadele creaza durere, atunci rodul acela nu este infaptuit din iubire, ci din lucruri contrare iubirii. Se spun multe, se scriu si multe, in majoritatea cartilor de aminteste de temele generale ale vietii, despre tainele ce salasluiesc in fiecare: iubirea, viata, moartea...
Ma simt atat de gol, incat o lacrima imi scapara pe obraz, am daruit totul unui scop, acela de a fi iubit si de a iubi, insa nu material, nu pentru bani, nu pentru egoismul celuilalt partener.

Oare cum este sa devii propriul incatusat? Sa te sufoci de propriile angoase? Pana si marea este o esenta, o idee in mintea unui creator, dar o poarta de iesire in mintea unui sinucigas. Si daca mori, crezi oare ca este vreo scapare?
Baiatul privea din nou la lucrurile de pe strada, ii pareau toate atat de frumoase, simtea prezenta lor atat de puternic, incat daca cladirile ar striga el le-ar auzi. Noaptea a observat cat de frumoase erau luminile, si privea catre oameni...asa cum viata il dusese prin locuri minunate, asa se gandi ca pana si cei 25 ani traiti pe acest pamant fusesera doar o clipa....

Brusc, baiatul simti un dor ce ii sageta inima, ii era dor fata de toate persoanele care le intalnise in viata. Ii era dor...dar de ce? In clipele de apasare si angoasa, omul ca o fiinta cugetatoare gandeste fiind impulsionat de instinctul conservativ:"Am fost atat de prostut sa nu ii apreciez mai mult pe oamenii langa care am fost, cu care am discutat...Doamne de as mai putea sa dau timpul inapoi sa le spun ca imi e dor de ei si ca mi-ar placea sa fie fericiti...Noaptea se mai gandea ca ar fi cumplit sa stie ca unii prieteni de ai lui din copilarie nu ar mai fi in viata, asa cum aflase despre colegul cu care el facuse Limba franceza in clasa a 12-a, se stinsese din viata la doar 20 ani, iar el aflase mult mai tarziu ce se intamplase.
Mergand la lumina becurilor de pe strada unde candva el invatase in cladirea ce ii fusese draga 4 ani, pe aleea liceului, ajunsese intr-un punct in care o cruce ii iese in fata. Era inaltata chiar cu fata dinspre bulevard, si se puteau observa flori si lumanari aprinse. Baiatul se apropie, iar cand citi numele, ramase incremenit. Recunoscu indata numele fostului sau coleg de liceu, un baiat sensibil si modest, dar care sfarsise intr-o intamplare ce cutremurase intreaga tara la acel moment...
Ingenuche langa crucea baiatului si se potocni in plans, la cruzimea vietii, la nedreptatile ce fac parte din membrele ei. Cat de tare poate sa te doara pierderea unui prieten, dar cu atat mai mult pierderea tuturor prietenilor? Daca ei vor uita de prietenia cu tine, iti vor deveni necunoscuti, iar necunoscutii se vor pierde in multime, iti vor ramane doar amintirea clipelor traite impreuna de la momentul in care destinele voastre s-au intersectat.
Acesta este sentimentul care ma apasa din ce in ce mai greu, reuseste sa ma sfasie in bucati, incat lumea aceasta ma tulbura. Suntem roboti ce uita de suflet, ghidati zi de zi de reguli stricte si monotonii nesfarsite, dorinte trecatoare care se sting treptat si lent. Totul devine o perdea ce iti acopera ochii, iar esentialul se uita. Ce poate fi acest lucru pe care eu l-am cautat in aceasta viata? Sa renunt la toate lucrurile materiale pentru un lucru material? Desigur ca m-am inselat. Stefan Gheorghidiu resimtea durerea propriilor sale alegeri, caci si diavolul va spune lui Dumnezeu:"Nu l-am impins eu spre pacat, doar i-am soptit, iar el a fost liber sa aleaga, a avut vointa de a alege si de a-si asuma o consecinta"

Pe pamant putem strange bogatii infinite, sa ne bucure vuietul unui tren, cantatul unei pasarele sau razele soarelui si uitam ca suntem doar calatori in aceasta lume. Constientizam acest lucru doar cand suntem in suferinte, incepand astfel sa apreciem mai mult viata, ca si cum o boala necrutatoare urmeaza sa ne curme, iar noi cu ultimele puteri am mai dori sa revedem totul.
Imaginile viund, amintirile, iti vor amagi mintea si inima, totul cu scopul de a sopti:"Ce frumoasa e viata, dar ce trist este ca are un sfarsit"


Asta facuse si baiatul, isi aruncase sansa se a avea o viata mai buna pentru un baiat...pe acesta il considera alesul inimii sale. Iubirea ar trebui sa intretina flacara din propriul seu, o autosustinere din propriul ulei. Cand ceilalti vor incerca sa iti stinga candela inimii, ea va mai rezista un timp, dar cand si acest timp se va scurge inima va fi rece si impietrita. Atat in religie, cat si in material se apreciaza puterea inimii. Inima este considerata motorul vietii, este asociata cu capacitatea unei persoane de a iubi, cu emotivitatea "sufletului", putand afirma despre unele persoane ca sunt sufletiste sau nu.

Pentru ca la final totul sa fie dat uitarii...