Tuesday, June 18, 2013

Vara si insemnatatea ei

Luna iunie, de curand a fost data de 15, o data mult asteptate din vremea copilariei, urmau cele 3 luni de vacanta de vara, asa ca bagajele erau deja facut pentru a-mi petrece cele 3 luni de vara la bunicii mei la tara.
Tocmai terminasem clasa a 9-a, fiind bucuros de timpul petrecut pe bancile liceului, insa cu regret ca ma desparteam de terenul de fotbal. Acel teren m-a incantat in cei 4 ani de liceu cu imagini ale campionilor liceului. Pe multi ii stiam de la clasa vecina, un astfel de baiat era Andrei, mai mare cu un an decat mine, el a fost muza mea pana cand a terminat si ultima clasa din liceu.
Era un baiat cu ochii albastri si blond, iar parul drept, tasat in jos, asemeni ca o coama a unui cal de rasa inalta. Il vedeam aproape intotdeauna pe terenul de fotbal, visul lui era de a deveni fotbalist, si trupul lui zvelt imi clatea privirea din clasa posomorata a colegilor mei.
           Inainte de a fi expediat la tara, imi luam la revedere de la toti prietenii de liceu, printre care si Andrei. Cu rasul sau strengaresc acesta imi ura: " Sa ai o vacanta placuta si ne revedem in toamna!" apoi m-a imbratisat, am specificat undeva ca tot liceul stia despre mine ca sunt bi, oferindu-mi astfel cale libera la mici glumite cu ceilalti baieti.

Ma uit insa acum la trecerea timpului peste mine, abandonat de parinti, probabil asta ma doare acum cel mai tare dar vorba lui Lolly - Bog Boys Don't Cry.
Simt cateodata ca imi pierd sensul existentei, atat de mult incat butoiul de melancolie nu ma mai poate salva, stiu doar ca trebuie sa merg inainte, inainte catre moarte asa cum spunea Lucian Blaga. Mi-as fi dorit sa fiu si eu un copil normal, un copil model, sa ii fac mandri pe parintii mei.
Chiar daca stiam de la sfrasitul clasei a -8a ca ceva este in neregula cu mine, ca imi place de Vali, colegul meu de clasa sau de Giani, cel mai brunet, care se lauda cu cea mai mare barbatie, chiar de atunci am sperat si m-am rugat, insa fara rezultat, am ajuns sa fac sex cu baietii la sfarsitul celor 19 ani ai mei, insa tulburarile si razvratirile mele au tinut inca de la 13- 14 ani.
          Nu am vrut sa imi dezamagesc niciodata parintii, am urmat calea cea dreapta si i-am respectat si iubit, poate inca ii mai iubesc la fel de mult, dar unde este iertarea? Stiu ca sunt un om care probabil merita tot dispretul vostru, probabil ca nu ma voi casatori niciodata, ca nu voi avea o familie sau copii, probabil ca voi trai asemeni unui copac uscat, asemeni unei pasari fara sot, singuratica pe un vant atat de rece si cuprinzator.
"Nu! Nu vreau o asemenea viata!" Se zbatea in zadar micul copilandru, ce avea mai tarziu sa constate placerile interzise ale amicilor de sex masculin, inca de la orele de sport din scoala, atractia il impingea la cote atat de nebunesti incat un sloi de gheata ar fi fost mai arzator decat dorul din inima lui. Apoi au urmat lamentarile din lungile scurte de vara, cand alaturi de Gica, asezat in poala sa, pe santul de pe drumul semi-intunecat de 2 felinare pe drumul batatorit de la tara, ii asculta parerile de rau, regretele, dorintele de a fugi cu fata Slatarului, cu justificarile lui ca orice ar fi el o iubeste, chiar daca are 5 copii, chiar daca este mai mare ca el cu inca pe atati ani."Te rog ia-mi durerea asta!" spuse Gica dupa ce se misca un pic, ii puteam simti membrul prin pantalonii scurti, desi virgin fiind, aceste mici atingeri ma faceau sa uit de racoarea care iesea din iarba proaspat verde de pe santul batatorit. Nu puteam sa il alin sau cel putin nu puteam sa risc sa fiu descoperit, imi doream ca parintii mei sa nu afle ca sunt gay sau ca il doresc pe vecinul de peste drum. Iata ca la acel moment am reusit sa rezist victorios. Mi-am petrecut aproape toate verile cu prietenii la tara, pana aproape de varsta de 20 ani, atunci cand simtamintele mele mi-au oprit pornirile copilaresti, cand dorintele au prins viata. Cand am aflat ca Gica isi urmase visul, fugise cu iubita lui departe de satul nostru, la sute de km distanta, intr-un alt sat.
Cioban fiind, cu un corp zvelt si lucrat de muncile zilnice si batatorit de soarele aprig al verii, Gica isi urmase inima. Eu de ce nu mi-o pot urma? De ce?
              Daca as da timpul inapoi, relevante la comportamentul meu, reiese ca eram doar un copil, un baiat ce tocmai afla ca ii place de amicii sai.
Cu Gica imi petreceam zilele calduroase de vara in garla satului, cu el ma jucam Caluseii in apa, acel joc stupid in care se formau echipe de cate 2 baieti unul pe umerii celalalt la nivelul apei pana la piept urmand sa te lupti, sa te impingi in apa cu alta echipa. Eu cu Gica formam o echipa foarte buna, si de multe ori mana mea aluneca foarte rapid pe pieptul sau bine lucrat, imbracat cu o fibra musculara sutire, dar evidenta. In repetatele astfel de gesturi, Gica imi zice intr-o zi: " De ce ma tot pipai asa? Esti poponar? " La auzul acestor cuvinte am incremenit, nu o spusese cu rautate, insa nici cu intelegere, am negat si am spus ca i se pare, probabil de la jocurile acelea stupide. Astfel ca eu il aprovizionam pe Gica cu materiale pornografice furate din biblioteca matusii mele. Toate cartile ale Sandei Brown imi erau returnate cu paginile galbene, iar unele carti aveau si pagini lipsa. Acasa intampinam un scandal monstru ca ce fac eu cu acele carti, ca nu le pot intelege la 15-16 ani.
Daca privesc in trecut, episoadele cu Gica au fost atat de pure si inocente, incat vor dura toata eternitatea, este suficient sa inchid ochii si ii simt mirosul pielii, ii simt respiratia pe obrajii mei, ii simt membrele incordandu-se pe muschii gatului, pierdeam astfel toate noptile de vara pe sant, pana inspre dimineata.
                Asa cum am spus nu faceam sex, insa acele pipairi timide trezeau in inima mea senzatii poate prea puternice pentru varsta mea. Ultima data l-am revazut pe Gica in jurul varstei de 20 ani, era pe prispa casei si tocmai isi vizita parintii. M-a salutat si mi-a urat de bine, auzind lucruri frumoase despre mine, din gura  bunicilor mei.
Dar fie ca este Andrei, fotbalistul din liceul meu, fie ca este Gica sau Georgica, asa cum il striga mama lui, ciobanul sculptat de insasi natura, ei au reprezentat file din povestea vietii mele.

Chiar si acum, aceste calduri de vara, ma duce cu gandul spre ei, oare ce or mai face? Sunt intrebari care imi insotesc si acum noptile. La fel ca batrana din Titanic, care ajunsese la 100 ani cu iubirea vietii ei in suflet, eu duc oare dorul acelor vremuri...insa ma critic ca poate nu m-am sarutat cu ei, dar mi-as fi pierdut prietenia cu ei, as fi fost denigrat de ei?
Nu as vrea sa ma vada acum, necasatorit. De Andrei auzisesem la un moment dat ca se casatorise cu o colega din liceu, se regasisera mai tarziu prin bancile facultatii, iar soarta i-a unit.
Nu mai sunt un adolescent, dar imi doresc atat de mult sa retraiesc acele veri pe santurile satului bunicilor mei...

No comments: