Narcis si Gura de Aur

Incercam atat de greu, incercam din rasputeri sa fim mai buni, sa atingem un ideal, sa respectam normele societatii, sa fim in randul lumii, sa asociem dorintele celorlalti cu dorintele noastre, sa ne inchidem intr-un labirint in care ne vom pierde identitatea si dorintele.
Ma uit pe filele de pe calendar, sunt o marioneta, care priveste trecerea timpului si care nu il poate opri. Glasul disperarii se accentueaza in momentul constientizarii ca viata urmeaza niste norme atat de clare, atat de concrete.
Am realizat ca viata trece foarte repede, ca maturizarea alearga in urma mea cu pasi marunti. Cateodata ma intrebam daca ma va prinde, ma va ajunge, insa la urmatoarea intoarcere a capului, am realizat ca eram infascat de o umbra, o amintire a timpului trecut.
In acest an se implinesc 10 ani de la intalnirea sporadica cu Narcis, baiatul cu fata suava ca petalele unei narcise. Eram doar un copil, si Narcis era la fel, eram doi copii ce visau la o iubire ce va dainui in timp, ce va rupe tiparele rutinice al cotidianului si va transpune iubirea la un alt nivel senzorial. Cred ca varsta vine si ea cu propriile senzatii, dorinte, elemente. Narcis a fost primul baiat pentru care am nutrit un sentiment de iubire.
Mai mic de statura decat mine, undeva la 1,76, pielea suava si vesnic imbujorata, parul fin spre saten deschis, iar chipul sau de lut era mai frumos decat al altor baieti de seama lui. Avea in acel an 18 ani si se pregatea sa sustina BACul, fiind de fel din Braila, comunicam doar prin sms si telefoane. Nu exista aceasta era a Internet-ului din prezent, noi nu aveam facebook, insa aveam yahoo.
Tin minte ca in 2004 am hotarat sa ma vad prima data cu un baiat si l-am cunoscut pe Narcis prin intermediul unui site de matrimoniale. Insa in acel an, site-urile de matrimoniale erau ceva mai serioase, puteai gasi oameni din treaba, spre deosebire de prezent, cand oamenii de calitate sunt foarte rari.
Dupa lungi discutii prin CONNEX, ce incingeau reteaua mobila, eu aveam un telefon primit cadou de la tatal meu, era primul meu telefon un SONY ERICSSON, am hotarat sa ma vad cu Narcis undeva la sfarsitul lunii ianuarie 2004. Era vacanta intersemestriala si am hotarat amandoi sa mergem la munte, undeva la jumatatea drumului dintre Bucuresti si Braila, asa ca am ales Brasov-ul.

Narcis, era un fost olimpic la Olimpiadele internationale de Geografie, cariera pe care a urmat-o si in prezent, fiind inscris in Academia Romana de Geografie, cunostea mai multe despre munti decat mine.
Am stabilit sa ne vedem pentru prima data in Gara De Nord din Bucuresti, pentru ca desi vorbeam prin telefon de 3-4 luni, nu am facut cunostinta nici macar prin poze.
Imi amintesc si acum ca ne-am vazut la ora 6 dimineata, trenul nostru pleca spre Brasov la 6 30.
"Salut. Eu sunt Narcis!" - se apropie de mine un baiat, dupa ce ii descrisesem cum voi fi imbracat.
Pe fata lui se putea citit o dezamagire profunda, imi dadusem seama imediat ca nu eram genul lui, iata ca dupa cateva luni de declaratii de iubire, acestea devenisera scrum pentru simplul motiv ca un chip de lut nu fusese cladit intr-o maniera armonioasa de Creator.