Dumnezeu este Iubire - Efectele iertarii

Trebuie doar sa crezi! Si visul sau imposibilul devine posibil. Lectia invatata a fost ca Rabdarea isi va spune glasul final in orice bariera a vietii. Totul vine de la Dumnezeu, iar prezenta Lui in viata mea se face simtita, daca nu chiar, vazuta.

Analizand atent intamplarile vietii, putem vedea ADEVARUL. Ce este acest adevar? Faptul ca te trezesti in fiecare dimineata, ca o raza de soare iti mangaie fata, un fir de iarba creste, respira si se ofileste, zi dupa zi si noapte dupa noapte, te indrepti cu aceeasi pasi marunti spre mormanul de lume in care esti imbulzit de cotidian. "Urmeaza statia Gara de Nord" - baiatul tresari si isi dadu seama ca trebuie sa coboare, era statia de unde trebuia sa ia trenul. Privea la chipurile oamenilor si observa ca ceva in ei s-a schimbat: daca lunile trecute in fata ochilor ii ieseau oameni zambind, povestind despre ce au facut la scoala, serviciu, acum tacerea rasuna in metroul ce te purta leganat spre statia urmatoare.
Statia urmatoare poate fi din material sau imaterial. Se intrista, pentru ca iubea oamenii si in inima lui isi dorea ca si ceilalti sa fie fericiti sau sa inteleaga de ce toate se intampla atat de rapid si, la prima vedere, socant? O lacrima cazu in vagonul cu o lumina palida, plapanda, tocmai vazuse Adevarul si isi aminti cuvintele lui Iisus: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata!", desi aceste cuvinte sunt simple, ele ascund in spate o nuanta atat de puternica, de iasomie amestecata cu puritatea adevarului.

Suntem oameni, claditi din material, carne, oase, sange - simboluri clare pe care nu oricine e menit sa le vada. Lumea este un labirint din care nu poti iesi, nu poti face cativa pasi pentru ca nu cunosti efectul acestor pasi. Raspunsul la aceasta ecuatie este sa te lasi purtat de acest Adevar, pe nume Iubire. Iar daca Sfantul Apostol Ioan spunea: " Dumnezeu este Iubire" atunci asa este. dar cum sa Il gasesc eu pe Dumnezeu? Tocmai eu, un chip de lut, cioplit si ars in focul dragostei. Lumea este cladita pe minciuni si deziluzii, dar sa luam aminte la ceea ce putem identifica in Biblie.
Omul, prin suflet, are simtiri, fara acest suflet, inima lui nu ar mai bate in piept, inflacarata de un suflu divin. Natura lui s-a schimbat, iar sufletul isi trage acum seva dintr-o Iubire putin spus egoista, invaluita de o sfera a interesului, a materialului care ucide simtaminte nobile, ce ii prefigureaza esenta. Astfel ca, Te Iubesc DACA ma iubesti! Ma imprumuti, n-am sa te uit, Imi dai, iti dau - aceasta este legea aparent normala a firii umane.

Prefigurata pe scara inalta si privita de un ochi machiavelic, in inima oamenilor aceasta este o conceptie a Iubirii. De ce se intampla toate acestea? Pentru ca existenta omului pe Pamant este inrudita cu materialul - Nu existi daca nu mananci, nu ai liniste daca nu ai bani - putem spune Iubirea Capitalista, venita dupa comunism, in Romania.

Dar oare chiar acesta este ADEVARUL? Eu nu exist daca nu mananc? Eu nu am liniste daca nu sunt urmat de pofte ale inimii de nemilostenie sau imbogatire? Sau invidie, ura pe colegii mei? Iisus ne da raspunsul la aceste intrebari: "Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia" observam aici ca Iisus schimba traiectoria normala a firii, spre un imposibil, spre un abis, o moarte sigura a omului.
Cum este posibil ca omul sa fie fericit in suferinta? Este imposibil a intelege mintii umane ce inteles pot avea aceste cuvinte! Si totusi, Iisus indeamna spre o altfel de Iubire: "Iertati pe vrajmasii vostri, Binecuvantati pe cei ce va blesteama" - esti om, iar cel care te bate nu te poate Iubi, dar atunci eu de ce sa ma rog pentru el?
Aici este cheia Iubirii, cine simte si intelege acestea, va scapa de lanturile poftelor si sufletul lui se va mangaia. Traiectoria este schimbata de la oameni catre Dumnezeu, caci ce rasplata mai asteptati: si cel pacatos Iubeste pe cel care il iubeste, si cel pacatos Imprumuta pe cunostintele sale. Ei bine, trebuie aici, sa ne lasam viata in mainile lui Dumnezeu si prezenta Lui se va vedea in viata nostra.

Iisus spune in Apocalipsa: "Asculta! Eu stau la usa inimii tale si bat, iar daca vei auzi glasul meu Eu voi intra si voi cina cu tine" - ce cuvinte frumoase! Iisus ne cheama mai intai la Iubirea fata de El, apoi toate ni se vor alatura noua. NU! Sub nici o forma nu sunt un sfant, sunt un pacatos, iar pacatul meu este inaintea mea pururea, cum spune Psalmistul David: Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu este inaintea mea pururea! Asa ca cine e constient mai bine de pacatele mele, decat eu?
E adevarat, regret din inima ca sunt homosexual, si pana in ultima clipa voi arde in acest regret.
Relatia om-Dumnezeu este restabilita prin echilibrul legii Iubeste pe vrajmasii tai! Ei bine, asta am si facut: plangand, cu inima sfasiata am invatat sa iert, Iertati chiar daca pe moment e inuman a ierta! Cum sa iert eu pe omul care ma loveste? Sau care ma injunghie? Sau chiar pe criminali sau raufacatori?
Cheia este ca si acestia sunt oameni, au simtire ca si noi, nu as putea decat sa simt o durere imensa sa vad ca un Om, ca si noi, este manat de sentimente atat de urate si ca nu intelege ce se intampla cu el, am putea spune o adevarata nebunie.

Am invatat sa iert, totul a inceput dupa ce oamenii la care tineam imi inselau increderea, dar oare eu nu eram egoist? Iubirea este mentinuta, simtita, pentru ca in final...Daca dragoste nu e, NIMIC nu e ( Sfantul Apostol Pavel ne da aceasta definitie a rostului vietii, de altfel foarte frumos)...
M-am schimbat, inima si sufletul meu simt prezente pe care acum un an era imposibil sa le simt. Baiatul cu ochii umezi se gandea cum o iertase pe mama lui atunci cand aceasta il parasise: "Mama, te iubesc! Mi-ai dat viata pe acest Pamant si imi pare rau ca nu ma mai vrei!" - asa plangea baiatul privind spre rautatea mamei sale. Printre siroaiele de lacrimi, baiatul mai privi inca o data la femeia care ii daduse viata de la Dumnezeu. Ii parea rau ca poate viata au schimbat-o si n-au facut-o sa vada ca baiatul cel mic si naiv, acel baiat care era copilul ei o iubea.
Desigur, printre tremuraturi si printre cele mai tari lovituri, baiatul cazand la pamant avu puterea sa exprime: "Mama, te iubesc!" Trepidant imaginile cand avusese grija de el, ii facuse mancare, sau a vorbit cu ea i se perindau zguduitor. "Trezeste-te, viata nu este un vis!" - ei trebuie sa ii multumeasca pentru ca l-a invatat de mic duritatea oamenilor si o rautate imposibil de explicat in cuvinte, o sfera a animalitatii inglobate in umanitatea ce parca astepta o revelatie.
Baiatul se vazu singur, si in lipsa unui camin, mama lui il lasase pe drumuri:
"-Doamne, iarta-ma! Caci iata sunt si homosexual, si imi merit pedepsele cele mai crunte pentru pacatele mele, dar te rog iart-o pe mama mea! O iubesc si nu vreau sa i se intample ceva rau!" - se ruga baiatul in soapta in Biserica unde se impartasise cand era in clasele primare. Isi amintea ca si mama lui, candva l-a iubit si in sinea ei, i-a vrut binele. Cine era el sa judece faptele mamei sale? Caci cel ce judeca, va fi judecat!

Foarte greu gasise iertare in inima lui, pentru mama care ii daduse viata si acum il dadea afara din casa ca pe un caine, dar pana si de un caine ai mila mai multa."Doamne, nu ma lasa!" Baiatul se gandi ca viata lui fusese plina de lovituri, dar ca toate sunt ispite ale diavolului, Iubirea nu se lasa patata de sentimente ca ura, invidie, nici cu putea sa conceapa rautatea in inima lui.
Se imbarbata si realiza ca acum trebuie sa traiasca pentru tatal sau, doar el ii mai ramasese. Dupa socul parasirii, tatal baiatului se imbolnavise fiind aproape de moarte. Mic, plapand, cu ochii tremurand baiatul nu se pierdu cu firea si intelesese prin rugaciune, ca trebuie sa traiasca pentru tatal care acum statea intins pe un pat de spital al Spitalului Municipal.
Se ruga acum pentru o alta cauza: "Doamne nu mi-l lua si pe tata, caci nu mai am pe nimeni pe lume si, o Iubesc si pe mama, dar cum Doamne sa o apropii de mine? Ea m-a parasit dar o iubesc, insa te rog da-i sanatate lui tata, caci bun sau rau, m-a crescut si e parintele meu!"
Baiatul isi regasea in inima puterea de a se mai trezi dimineata si de a mai zambi privind pe chipul oamenilor din metrou. Cand ii vedea pe ei zambind, zambea si el, si uita pentru o clipa greutatile vietii. Metroul il ducea zi de zi la scoala, de unde spera sa aibe un viitor, reusise sa se intretina singur din bursele de merit pe care le obtinea, se lupta si el si spera la un viitor mai bun, fiind constient ca numai Dumnezeu este Cel care ne tine pe Pamant.

Statea acum singur in casa lipsita de parintii lui, unul pe patul de spital, luptand intre viata si moarta, iar altul pierdut in placerile vietii, uitand de fapt ca "Daca dragoste nu e, nimic nu e". Insa isi spunea ca trebuie sa invete. Dupa-masa ajungea de la scoala, iar seara o ruga pe matusa lui sa vina sa ii mai gateasca fie pentru el, fie pentru tatal sau. Si ea venea si ii lumina inima. Se indrepta spre geam, unde se lasase deja seara.
Iarna geroasa se facea simtita, iar oamenii erau fericiti ca vin sarbatorile. Privind fericirea oamenilor, de undeva de sus, baiatul zambi, impacheta borcanul de supa proaspat pregatit de matusa sa si isi indrepta privirea spre Dumnezeu: " Sa mergem!"

Spitalul Municipal era un spital destul de mare, care sa intrezarea din departare. O cladire gigant de cel putin 20 etaje, cu multe salvari si lumini colorate in noaptea parca prea neagra. Salvarile aduceau ranitii, ca de pe un front de lupta, o lupta pe numele ei VIATA. Se intrista si mai mult si o tinu pe matusa lui de mana: "Este atata durere pe Pamant!", "-Stiu!" - exclama vocea matusii sale. O femeie intre doua varste, care isi iubea singurul ei nepotel, o femeie cu un caracter puternic. Matusa lui l-a imbarbatat mereu pe baiatul sensibil si oricand i-a fost foame a gasit o portie de mancare la usa ei. Isi aminteste ca a stat la ea 1 an de zile, lucru atat de rar, incat ruda de acelasi sange ar cauta sa iti distruga sentimentele iubirii.
Si de unde aceasta ura? Aceste sentimente de invidie? Acestea se nasc din consideratia unor oameni de a fi mai presus decat ceilalti. O data pusa aceasta pecete, omul inrait de ura ii va vedea partile negative celuilalt, dar, ciudat, si el avandu-le. Asa ca incepe sa simta scarba ca si cum celalalt om ar fi o materie de fecale urat mirositoare, ar fi un gunoi in care poti da cu piciorul. Aici este esenta raului, caci si celalalt om e tot OM, are si el suflet. Iisus ne spune asta: " Cel fara de pacat, sa arunce primul piatra!" - NU! Oamenii inraiti si mintiti de diavol, nutresc in ei aceste ganduri meschine, caci ce ai putea simti fata de o lada de gunoi mancata de viermi si intr-un grad avansat de putrezire? Omul rau va simti scarba, dar cel care va vedea dincolo de ura si invidie, va observa ca acolo, in spatele gunoiul, este un suflet de om, si el cu pacate, si el cu simtiri, si el poate e trist, si el poate e bucuros, dar e tot OM.
Mai mult, ceata dispare, iar sentimentele rele devin scrum in fata frumosului si a realitatii sufletului omenesc.

Baiatul avusese sadite in inima inca de mic aceste sentimente nobile, si el mereu vorbea cu toata lumea, de la femeia de serviciu a scolii pana la Domnul Director. Incerca si se ruga sa nu cada in ispita, caci ispita poate fi orice ce i-ar fi zdruncinat principiile despre Iubire. Asta si-a dorit intotdeauna, sa iubeasca si sa fie Iubit, dar sa ofere totul oamenilor.
Cand isi ajuta colegii la scoala si ii lasa sa copieze de la el, le spunea: "Voi nu sunteti dusmanii mei, nu candidati cu mine pentru un loc la liceu sau la facultate. Voi, sunteti colegii mei si vreau sa vedeti ca orice om are un loc pe pamant, dar nu va lasati inselati, caci nu noi stim toate stiintele, asa ca ajutati pe cei ce va roaga, nu nutriti sentimente de invidie pentru colegii langa care radeti si pe care ii vedeti zi de zi!"
Nu stiu cat puteau eu intelege ce le spunea baiatul, in fond, viata si asa e o mare atat de agitata, incat colegii sai multumiti ca au facut la lucrare de 10, ieseau din clasa. Baiatul se bucura chiar daca ei luau note mai mari si zambeste cat de mult i-a ajutat si si-a riscat totul pentru ei.
In clasa a 12-a aproape de BAC, la o lucrare de matematica, un coleg l-a intrebat cat i-a dat la un exercitiu. Desigur era o integrala din aceea care are un rezultat 1 sau 0. Asa ca baiatul ridica 1 deget pentru a-i spune rezultatul colegului sau de pe celalalt rand.
"Adu lucrarea! Cate degete ai ridicat asta va fi si nota ta!" Baiatul luase 1 la matematica in prag de BAC, tocmai el care nu copiase. Insa intelesese ispita inimii si a zis: Daca Dumnezeu vrea asta, poate nu mi-e menit sa dau bacul in acest an. Printre glumele profesorului de matematica, baiatul se ridica cu ochii inlacrimati din banca, iubea foarte mult matematica, dintotdeauna a iubit-o...si tocmai el sa ia 1. Ajuns la catedra, privea spre colegii care, bucurosi de neatentia profesorului, mai puteau scoate copiutele cu formule.

Cu ochii blanzi, pleca capul si spuse doar un adanc: Imi pare rau! Profesorul insa, nemiscat de cuvintele baiatului, isi indrepta tocul spre pagina alba in rubrica Matematica. Parca tot nu putea a crede ca tocmai el luase 1 la matematica. A fost o zi grea pentru el, poate ca a plans, poate ca si el a fost ispitit de invidie, ura asupra profesorului de matematica, sau poate chiar asupra colegului sau care ii ceruse ajutorul. Dar cu o voce mai mult soptita spuse: Doamne iarta-ma daca simt sentimente contrare iubirii fata de domnul profesor, care se speteste zi de zi sa ne faca sa intelegem matematica sau fata de colegul meu, care m-a intrebat rezultatul exercitiului! Si cu lacrimi in ochi s-a indreptat spre casa, recitind culegerile prafuite de pe noptiera.
Trebuie sa dau bacul anul acesta! Dumnezeu ii daduse puterea de a merge mai departe si de a invata, in zilele urmatoare fiind cu mana pe sus si stiind lectiile inaintea profesorului. Profesorul ii dadu sansa iertarii si de a-si repera greseala, asa ca il scotea la tabla, ba chiar il lasa pe el sa le explice colegilor exercitiile din cartile de admitere la facultate.
Era fericit ca putea impartasi colegilor ceea ce el studia acasa din culegeri si era bucuros ca putea sa ii ajute, sa le explice mici "chitibusuri" ale matematicii. Profesorul placut impresionat de activitatea baiatului pe intregul semestru, inima lui i s-a inmuiat si a vazut ca a gresit dandu-i 1 celui mai eminent copil din clasa la matematica. Asa ca pe langa acel 1 au mai aparut 5 de 10, iar media finala iesindu-i 9.
Baiatul era uimit, nu se credea atat de bun, dar era atat de fericit ca putea bacul. De altfel, el nu avea nimic altceva pe lume pentru care crezuse, in inocenta sa, decat cartile prafuite de matematica. Teoremele si demonstratiile ii captau atentia pana tarziu in noapte cand mama lui venea si ii stingea lumina sa se culce, nu isi dorea sa fie obosit a doua zi la scoala.

Acestea sunt mici semne din viata baiatului, dar el e convins ca astfel de semne divina exista in viata fiecaruia dintre noi. Trebuie doar sa le constientizam si sa ne indreptam iubirea la Dumnezeu. reusise la bac tot cu media buna si reusise si la admiterea la facultate. Isi aminteste ca la admitere s-a facut prieten cu copiii din toate partile tarii. Chiar daca erau din Bacau, Cluj, baiatul chiar le vanduse un pont: " Aveti grija la grile si chiar daca nu stiti raspunsul, vor fi 2 asemanatoare, ei bine unu din alea e cel corect: de exemplu 1 si -1." El nu simtea invidia pe ceilalti copii sau desi erau o groaza care candidau pe 1 loc, baiatul spera si el sa prinda un loc la buget.
Dar nu ii ura pe ceilalti copii, realizase de mult ca oamenii nu candideaza cu alti oameni, candideaza cu sentimentele ca IUBIRE - URA si aici intr-adevar iti poate lua locul altcineva, sau te poate denigra. Caci cine este in spatele tuturor acestor intamplari daca nu Dumnezeu?
Baiatul observa si mai mult simtea ce inseamna sa ierti, caci ce vei ierta se va intoarce inapoi inmiit de dragostea lui Dumnezeu. Isi zicea ca stie si el in sinea lui ca este homosexual, dar macar daca a ajuns pe pamant si daca el e pacatos, macar sa ajute pe ceilalti si sa ii ajute sa se mantuiasca, sa creada in Dumnezeu. De multe ori din singurii lui banutzi, isi cumpara un corn, dar, impresionat de cativa oameni cersetori, i-l daruia lor, ba inca lua mancare de acasa si le daruia, dar cu mare grija sa nu observe parintii.
Si se simtea bine, in inocenta sa toate aceste intamplari il pregateau pentru loviturile vietii.

Urca la etajul 11 al vastului spital Municipal, tinut de mana de matusa sa. In salon, il zari pe tatal sau care zacea pe un pat de spital:" Tata, te iubesc! Cum te mai simti? Cum au iesit analizele si ce a spus doctorul?" Chiar daca analizele nu erau intotdeauna bine, tatal sau nu vroia ca singurul lui baiat sa fie tulburat la scoala. Isi dorea si el ca baiatul sa invete, sa dea candva la o facultate.
"Uite, ti-am adus supa proaspat facuta de matusa!" - ii spuse baiatul, zazvelind ceolofanul de pe borcanul cu supa. Un gand ii temura pana si maduva oaselor, se ruga la Dumnezeu ca tatal sau sa fie bine, pentru ca era singurul care il mai putea creste sau intretine pana la finalizarea studiilor. Noptile acelea de iarna, au parut pentru baiat mai geroase decat in orice an. Stiind ca tatal sau zace pe patul de spital a petrecut Craciunul cu tatal sau in Spital: "Craciun Fericit tata! Uite a venit si mamaie la tine si ti-a adus lapte de la Marcela!"
Da, si bunicii lui, care l-au crescut pe baiat mai ceva ca parintii lui, i-au fost alaturi si l-au indrumat, l-au sfatuit, l-au mangaiat cand o lacrima i-a curs pe obraz. Si vorba, bunicii sale, mai ne-am certat, mai ne-am suparat, dar mamaie te iubeste!
Sfera baiatului fusese mai restransa, insa atat de calda, incat si ger sa fie, se simtea atat de cald, desi si el era sensibil si racea foare repede. Isi aminteste ca in acel an, pentru el revelionul a fost facut in casa singur, dupa ce plecase de la tatal sau la orele 23 zicandu-i un "La multi ani! Si sa ne vedem la anul sanatosi!", putin dupa ora 24 in noul an, baiatul se culcusi in patul sau si camera atat de calduroasa. Caloriferele ce emanau caldura erau puse de insusi tatal sau. Rosti soptind o rugaciune pentru noul an si adormi visand la o lume mai buna, la un cosmar din care spera sa se trezeasca: " Maine va fi mai bine! Mergem inainte, prin bine si rau, viata merge inainte! Domnul a dat, Domnul a Luat, Fie numele Domnului Binecuvantat!"

Sufletul baiatului a fost cladit pentru Iubirea fata de Dumnezeu, incat prietena sa cea mai buna, socata de aflarea vestii ca baiatul plapand e homosexual mai sa lesine de durere: "NU! Nu tocmai tu, ca tin minte ca ma rusinam de cate posturi tineai si cat L-ai Iubit tu pe Dumnezeu!" Baiatul ii raspunse: " Inca Il iubesc si sper sa ma ierte pentru pacatele mele, desi stiu ca asa ceva e de neiertat", ii era teama sa nu zica ca ar fi macar mai bun decat alti oameni, NU! aceasta ar fi mandrie, in fond, TOTI OAMENII SUNT EGALI, dar nu sunt egali ca situatie materiala, sex, religie, sunt EGALI IN IUBIRE! Daca iubirea este despartita de sferele materialului, atunci nu regreta nici o clipa ca a trait pe pamant incercand si el sa fie bine, asa cum a putut!

Efectele iertarii nu au intarziat sa apara. In anul ce a urmat pe langa socuri a avut si bunatati de la Dumnezeu: tatal sau s-a refacut si s-a recasatorit, el si-a vazut de scoala si a avut rezultate excelente, fiind apreciat de profesori si chiar invidiat de ceilalti colegi:" Va rog nu ma invidiati, nu ma urati, caci acestea nu vin de la mine, ci de la Dumnezeu!"
Din aceasta cauza, baiatul a regretat mereu ca este homosexual, dar a stat in nopti reci si s-a gandit cum sa fie si el un baiat normal, ar fi vrut sa se trezeasca in urmatoarea dimineata, ca dintr-un vis urat, dar, din pacate, instinctul sexual era tot inspre baieti. Nu isi explica si nu isi va explica toata viata de ce simte atractia si iubirea fata de un baiat? Si cu siguranta ii va cere iertare lui Dumnezeu cate zile va avea pe pamant, pentru ca il doare sa stie ca il supara pe Dumnezeu si isi cere iertare ca e si om si ca pica prada acestui instinct animalic.

Iertarea pogoara in inima sentimente curate, ca roua unei dimineati pe frunzele inverzite ale unei paduri vesnic verzi... asa ca baiatul nu cunoaste ura, dar si el se mai supara, ba inca foarte repede. Asa l-a iertat si pe iubitul lui cu care fusese 4 ani si i-a dorit fericirea, si l-a iertat in acel an cand fusese parasit, inca o data de persoana la care tinuse atata timp.
Ridicat de Dumnezeu si mergand pe Calea Iubirii, a vazut efectul ei la 1 an si 4 luni de cand prietenul sau il parasise.

De curand, baiatul care il iubise 4 ani, aparuse din nou pe scena vietii sale, intersectandu-se adiacent spre un punct comun. Exul revenise la baiatul sensibil si isi ceruse iertare, dorind sa se impace, pentru ca il iubea.
Dar cum timpul nu sta in loc, si baiatul, cu ajutorul lui Dumnezeu, cunoscuse alt baiat, parca rupt din inima lui, aceleasi trairi si senzatii...baiatul iubea acum pe altcineva, pe un baiat inocent si pur si cu care e sigur ca va sta o viata sau pana cand moartea ii va desparti...

VA URMA...

P.S.: Dedic acest post tuturor oamenilor si nu uitati ca toti suntem egali in iubire, chiar daca unii sunt bogati, iar altii sunt saraci.
ADEVARUL este ca DUMNEZEU este IUBIRE si ca nu poti iubi o viata, fiind lipsit de binecuvantarea lui Dumnezeu! Doamne iarta-ne pe toti pentru pacatele noastre!