Monday, September 21, 2009

Savarsitu-s-a!

De ce zilele au devenit mai zbuciumate ca niciodata? Adevarate cutremure de pamant, uragane, razboaie le resimt zi de zi pe pamantul care il calc.
Sub pasii baiatului, nicipul se resimtea fierbinte, iar talpile ii aminteau ca este totusi om, ca zborul nu este pentru trup, ci pentru suflet, ca viata trebuie luata numai de Cel care a dat-o, ca pasarile pot zbura, se pot inalta pe deasupra cerului, dar ca el se poate inalta cu inima si va putea fi asemenea lor, ca fiecare fir de iarba verde se naste, iese din matca pamantului, respira noxele pamantului si ii reda oxigenul mult uitat de o viata pura, de un aer indispensabil, nesufocant. Stia toate acestea chiar daca sudoarea fruntii il insela si ea, picurand roua trupului sau sub forma unei fantani secate, care din cand in cand mai ajungea la o panza freatica, foarte adanca, adancita de iluzii, de un paravan ireal, de o perdea care se va rupe, il va trece in neant si il va bucura. Caci bucuria era neasemuita pe acest pamant, iar crinii puteau respira pentru prima data un altfel de aer, o oaza de liniste, de racoare, spre infinit.
Se uita...zarea era inca albastra, insa nuanta spre un gri cenusiu, niste culori nedistinse, un curcubeu palid, o licarire ilustra, totul devenea palid, un palid maiestru, asemeni acuarelelor scolarilor. Pasii ii erau si ei marunti, si oamenii erau umbre pe pamant, glasul cerului era asurzitor pentru el, dar ceilalti nu il auzeau. Se intrista vazand toate, implorand divinitatea pentru inca o sansa, o sansa spre oaza de liniste.

Si-a dorit in viata sa cunoasca iubirea si sa isi dea si viata pentru ea. A strabatut timpul si spatiul si a vazut ca si acelea sunt iluzii, a sapat in inima oamenilor si a gasit comori, insa si acelea erau reci, nicaieri nu era cald. Unde disparuse caldura? Si se facuse iarasi liniste, cerul devenea din nou intunecat, vestind trecerea unei noi zile, o alta noapte si o noua zi. Cataclismul a inceput si nu va scapa de urgia sortii, oriunde s-ar ascunde picior de om. Cu adevarat cuvintele Mantuitorului se adevereau: "Caci de vei avea credinta cat un graunte de nisip, vei putea muta muntii din loc". Era naucit de realitate si totodata de simtiri peste firea umana.

No comments: