Friday, January 9, 2015

Din nou pe drumul suferintei

Si iata-ma din nou pe calea durerii si a dezamagirii, mereu facand aceleasi greseli, un baiat gay care a tot sperat intr-o iubire in aceasta lume fara de iubire.
Intamplarile din ultimul timp, incepand de la parintii mei care m-au izgonit, au creat un precedent in urmatorii ani.
De multe ori merg searac pe strazi, ca un om vagabond si lacrimile imi curs siroaie pe obraz.
Desi sunt sanatos fizic, psihic sufletul meu moare, disperarea cuprinde toate mrejele inimii mele si iubirea, mila imi dispar definitiv. Ma uit catre cer: "O, Doamne, de ce imi faci asta?"
O picatura de ploaie imi curge pe obraz, astazi nu stiam ca ploua, de parca vremea vroia sa isi intinda mana asupra mea, o durere imi rasuna prin tot trupul.

Tot ce am vrut in aceasta lume a fost sa fiu iubit, poate ca din aceasta cauza, sunt si gay. De mic am fost aruncat, abandonat de catre parinti / prieteni culminand cu iubiti falsi, dominati de dorinte trupesti peste intelesul puterii mele.
Un calugar mi-a spus candva:"Vei merge pe carari fara capat, lumea se va rasuci asupra ta, insa iubirea nu o vei gasi, o vei cauta in aceasta lume, insa ceea ce cauti tu se gaseste in ceruri, iubirea lui Dumnezeu este cea care te va implini"
Cata dreptate a avut, caci nu este zi de la Dumnezeu sa nu imi curga lacrimi pe obraz. Am ajuns sa locuiesc pe usile amicilor, justitia nu mi-a dat dreptate, iar mai nou depresia pune stapanire pe mine si vrea sa ma arunce in abisul uitarii

In patul meu ma rascolesc ca intr-un mormant, motivele sunt nestiute de catre lumea exterioara mie, in lume par un om normal, un om poate prea emotiv si prea sincer, un om ce cauta dreptatea chiar si pentru un fir de nisip. Optimismul si-a pierdut nuanta, iar palmele sunt singurele care ma mai trezesc catre murmurul diminetii.
Nici un baiat nu m-a iubit in nici un fel, pornind de la trup, pana la inima - toti gayii intalniti m-au tratat ca un obiect pentru satisfacerea placerilor sexuale.

Pot sa spun chiar ca ma minteam pe mine insumi, ca sunt iubit, ca cineva se gandeste la mine - degeaba aud vorbele parintilor mei:"Crezi ca poponarii tai te vor iubi mai mult decat noi?"
Nici nu stiu cine iubeste pe cine, imi doresc sa imi gasesc linistea, si dupa multi ani in care am crezut ca am scapat de suferinta, gandurile sinuciderii ma bantuie noaptea ca niste naluci de care fug.
Nebunia este doar o rampa catre un alt univers, este practic o stare a unui om care doreste sa se refugieze in alte lumi, o depresie crunta ce atarna intre dorinta de a trai si dorinta de a muri.

Daca credinciosii catolici au Purgatoriul, nebunii au ceea ce se numeste Sanatoriul de nebuni, un loc unde uiti de toate cele ce se intampla in lume.
Nu am mai fost iubit fizic de catre un baiat de peste un an si jumatate - nici nu mai stiu care e diferenta intre un baiat virgin si mine.

Dimineata ma trezesc, sunt asemeni unui robot, care executa anumite sarcini, mamanc si plec la job - rutina este infinita. M-am obisnuit ca acasa sa nu ma mangaie nimeni, sa nu imi spuna nimeni un simplu Te Iubesc.
Singurul baiat care m-a iubit vreodata dezinteresat a fost exul meu, care acum s-a pierdut in noianul uitarii, si nu a mai putut gasi drumul catre mine.

In nebunia mea, ma gandesc sa incerc si cu o fata, tot spun asta de peste un deceniu...sper doar sa nu mor cu dorinta asta in suflet, sper doar sa scap de acest blestem.
Imi doresc sa fiu cu o fata pentru faptul ca eu cred sincer ca iubirea exista doar intre un baiat si o fata, intre doi baieti este doar sex...sau poate asta am facut de peste un deceniu.
Stiu...sunt un naiv, un neadaptat intr-o lume mult prea dura. Am avut destule amice care imi deplorau situatia:"Vai, esti gay...foarte bine..Eu nu inteleg asta dar poate gasesti o fata"
Chiar de era in fata mea, i-am propus sa incercam un act sexual, fiind convins ca prin iubire pot iesi din acest iad, raspunsul nu a intarziat sa apara:"Cum pot sa traiesc eu cu un gay? Eu vreau un barbat adevarat"

Dupa palmele primite, aceasta era doar o alta ploaie asupra mea.

5 comments:

Skyfire said...

"Fiecare viseaza* ceea ce poate." (Michel Houellebecq)

-Nu poti construi un viitor atat timp cat tu privesti mereu spre trecut: pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti.(Cumva era de asteptat ca tu sa stii mai bine asta!)

-Asa cum Dumnezeu nu se face vinovat de nimic din ceea ce ti se intampla, nici sinuciderea nu este rezolvarea problemelor tale. Ai fi, cred, mult mai castigat daca ai evita sa iti mai cauti salvarea in credinte care intr-un fel sau altul te condamna.

-Accepta persoana care esti acum si accepta ceea ce nu poti schimba. Inceteaza sa mai fii copilul parintilor tai, inceteaza sa mai fii persoana care plange ca a fost mereu abandonata. Fii un adult responsabil, independent si autonom. Acest exercitiu al acceptarii il poti incepe cu... varsta reala (28? Chiar ai ramas blocat in timp?). Cand vei inceta sa deformezi realitatea si cand te vei elibera de trecut, viata ta se va aseza pe un fagas mai bun.

-Nu pot sa cred ca ai avut parte in viata ta numai de oameni de joasa speta. Cu siguranta au trecut prin viata ta si oameni "luminosi", dar probabil ca nu ai stiut tu sa-i pastrezi langa tine. Inconstient, poate, (sau poate nu), tu singur i-ai alungat; la urma urmei cine ar vrea sa stea langa un om caruia ii ploua tot timpul?

-Nu mai astepta solutia salvatoare de la altcineva (fie om, fie divinitate). Ea pur si simplu nu va veni. Viata ta este suma alegerilor pe care tu singur le faci. Unii sau altii se pot purta mai mult sau mai puín omenos cu tine, dar felul cum lasi vorbele sau faptele lor sa te influenteze si felul cum decizi in final sa raspunzi la ele, depinde strict numai de tine: aici este intotdeauna alegerea ta. Pentru orice actiune exista o reactiune. De cele mai multe ori nu poti controla actiunea celorlalti, dar intotdeauna poti controla reactia ta.

Abia cand vei inceta sa mai crezi in himere si implicit cand vei inceta sa le mai creezi, vei incepe sa traiesti viata cu adevarat. Pana atunci nu; vei fi doar un Dante modern, calator prin cercurile iadului imaginat de el insusi. Dar... „fiecare viseaza ceea ce poate”.

*poti pune orice verb vrei tu in locul acelui "viseaza" (Vede? Aude? Simte? Gandeste? Traieste?)

lost28 said...

@Skyfire

Da, aceasta este si varsta mea, insa chiar daca anii trec peste mine - golul tot ramane. Ma bucur ca tu reusesti sa ti-l umpli cu ceva / cineva, poate esti mai puternic.

Tocmai timpul imi da cea mai mare lovitura: cand eram mai mic imi gaseam si alte bucurii...acum? Parca toate s-au naruit!

Tudor Lucian said...

și eu sunt gay, am 17 ani și sunt total dezamăgit ca nu există nimeni care sa mă înțeleagă. La mine e început de drum, însă infernul dorințelor și pasiunilor deja si-a deschis porțile,flăcările lui încep sa mă ardă. Mă gândesc la ce ar fi mai bine. ...sa rămân singur, sau sa caut pe cineva. ... lost28, speranța moare ultima. Dacă vrei iubire, caută fără încetare, o vei găsi! doar nu renunța. ..

Anonymous said...

uff nu pot sa cred ca parintii te renega!care mai este situatia acum,in ce relatii sunteti?asta daca vrei/ simti nevoia sa comunici acest aspect al vietii tale...
Sunt mama si baiatul meu este gay.Din momentul in care mi s-a destainuit (acum doi ani cand avea 18 ani)am incercat sa aflu cat mai multe informatii.Nu m-a socat,marturisesc ca este prea,nu stiu cum sa zic...prea frumos,dar nu in felul acela,efeminat,copilul meu este un barbat frumos.Initial am crezut ca este vorba despre narcisism,egoism,ratacire,l-am intrebat de un milion de ori:de unde stii?si am primit un milion de raspunsuri,clonate:simt,imi place de mor de C,deci sunt!
Nu pricesp de ce un parinte si-ar renega propriul copil pt ca este gay!este o forma de iubire,si sa stii Lost28 ca eu cred ca exista iubire intre gay.Mai cauta!Eu imi vad baiatul fericit impreuna cu C si chiar se vede iubirea dintre ei.Daca asta il face fericit acum,azi,pt moment,eu ca o mama buna si naturala,accept ca este gay fara nici o zbuciumare inutila.Sotul a fost putin socat dar,dupa doua ore i-a spus simplu:cum simti tu,daca asa simti cine suntem noi sa iti ucidem simturile?si in casa noastra s-a incheiat acest subiect.
Iti doresc numai bine si sa fii fericit!
O mama open mind.

lost28 said...

@Anonymous

Tin sa va multumesc pentru comentariu, mi-a adus un moment de bucurie, pentru ca imi aduce aminte de serialul "Queer as Folk".
Acolo parintii care isi acceptau / sustineau copiii cu alte orientau se organizasera in PFLAG ( Parents For Lesbian And Gays ).
Relatiile mele cu parintii au ramas la fel de atunci de cand au aflat, usa de lemn inchzandu-se in urma mea a fost ultimul zgomot auzit de la ei, desi marturisesc ca am zile / nopti cand ma intreb si eu si mi-as fi dorit sa ma ierte.
Cat despre baiatul dvs, ii doresc multa fericire si noroc, insa sa aveti grija lumea gay nu e un vic, nu e gluma si sper ca si C sa simta acelasi lucru...ah, si sa nu uitam atractia specifica varstei de 18-20 ani.

Dupa ce omul capata o maturitate psihica poate discerne mai bine atractia, binele de rau.