Saturday, April 25, 2015

Evaziv catre pubertate

E posibil ca o gena sa te faca gay? Poate fi asa ceva posibil si ce traieste un gay? Usile de pe drumurile laturalnice i se inchid, simte ca se sufoca la fiecare rasuflare - alearga cat mai departe si totusi constata ca timpul este relativ.
           Einstein avea dreptate - relativitatea timpului este atat de evidenta, lovitura ei o simti, desi o ignori in totalitate pana in momentele finale sau de cumpana, sunt momentele cand te opresti si te uiti in trecutul tau si poti simti totul ca intr-un vis.

Intr-un gand, baiatul se trezi departe in gandurile sale, pe strada lumea nu se schimbase deloc: aceeasi oameni alergand spre firele sortii, neobservand nici un alt trecator.
              Aveam 14 ani si incepusem clasa a 8-a, trupurile colegilor incepusera sa se dezvolta, atat fetele cat si baietii treceau prin pubertate.
Ca in orice clasa cu baieti si fete, se gasisera si baietii sportivii: 2 colegi practicau fotbalul, 1 coleg judo, iar un alt coleg rugby.
Prin trecerea dintre copilarie catre pubertate, sentimentele se nasteau in pieptul slabutz si firav, eram doar un baietel, mai cuminte decat o fetita, niciodata neindreptand un gand rau catre cineva.
                Vecinii ma vedeau destul de cuminte, ii salutam respectuos la fiecare intalnire, imi doream sa imi pastrez inocenta vesnica, sa nu ma trezesc la maturitate.
Acum, la aproape cei 30 ani, timpul mi se pare mai relativ mai ales ca momentele acestea imi perinda in fata ochilor si retrairea momentelor din trecut prin viata, o lume pe care as retrai-o vesnic, la infinit.
Atunci am simtit sentimente puternice fata de Vali, rugbystul clasei - un baiat brunet putin mai inaltut decat mine, insa destul de slabut pentru sportul dur pe care il practica.
              Vali locuia in acelasi cartier ca si mine, la cateva blocuri distanta, insa niciodata nu era acasa, avand in vedere programul sau incarcat.
In fiecare dimineata nu imi puteam lua privirea de la el, iar la orele de sport ii admiram muschii firavi, dar naturali atunci cand se schimba in vestiarul baietilor si il puteam vedea in lenjeria intima.
Vali a observat ca il plac si de multe ori ma tachina: "Iti place de mine, mah?", be chiar ma mutasem un semestru in banca cu el.

Simti doar un foc ce arde in pieptul tau, mintea o ia razna, iar creierul trimite semnale organelor, prin secretia hormonilor.

               Creierul este practic casa vietii noastre, poate chiar si al sufletului nostru - chiar daca in religie se sustine ca sufletul este in inima - cred ca sufletul se afla in stransa legatura in creier si inima, cu precadere in creier. Daca un om sufera un accident si este sustinut in viata doar cu ajutorul aparatelor medicale, unde ii sunt sentimentele , actiunile voluntare, gandurile si poate chiar sufletul?
Intre viata si moarte, sufletul este in inima?

De altfel, pentru un om care traieste insa are o inima rece - putem spune despre el ca sufletul sau este in creier?
Raspunsul este o imbinare intre cele doua elemente principale ale corpului omenesc.

Nu as putea spune ca intelegeam ce simteam in perioada pubertatii fata de Vali, insa cu siguranta mi-a atras atentia.
Din pacate nu l-am mai vazut din clasa a 9-a, eram amandoi la biserica din cartier in Vinerea Mare - imi spusese ca a intrat la liceu si ca se bucura ca m-a vazut, este atat de trist sa nu mai stii ce fir au fostii tai colegi in viata, ce s-a intamplat cu ei - posibil ca multi sunt casatoriti, multi au copii, sunt bine cu sanatatea, jobul...

Ma intreb oare ce face Vali acum? Dupa aproape 16 ani de cand am terminat clasa a 8a.

No comments: