O noua zi de luni..aceeasi monotonie,aceeasi singuratate.Ma uit in camera mea sumbra si zaresc o lumina,este ceasul care imi arata minutele.Acele minute care se scurg ca un rau,un rau pe care insusi destinul il guverneaza,destinul tuturor,al lumii intregi.
Suntem niste picaturi ce se misca,niste umbre ce prind viata in fiecare zi.
Asa am prins si eu viata,intr-una din aceste minunate zile.Pe vremurile copilariei aceste zile erau asa de minunate si atat de misterioase .Imi ziceam : « Oare ce voi face astazi ? », « Ce voi mai descoperi ?».
Camera ma cheama din nou spre masuta pe care zac niste carti.Sunt niste carti cu coperti de carton,si cu o litera simbolica pe ele.Fie ca le stiu sau nu insemnatatea,ele imi zic in fiecare dimineata : « Vino sa ne explorezi.Iti dam puterea cunoasterii,este puterea suprema si un om cu cunoastere poate dobandi orice vis.Exista un singur pret pe care trebuie sa il platesti acum pentru beneficiile viitoare,acesta este libertatea ta.Pentru ca nimic nu se obtine in libertate,totul se obtine in lupta,in tranta sau in durere.Cum ai mai putea pretui darurile ce se nasc din putere daca tu nu cunosti durerea ? ».
Acestea sunt vorbele pe care cartile de pe masa de fag mi le rostesc.Ba inca eu,uimit de gravitatea acestor vorbe,incep a ma certa cu ele.Le zic cartilor sa imi dea pace,pentru ca libertatea este scumpa si nu pot sa o sacrific,dar vreau totodata si puterea,puterea stiintei.De foarte multe ori eu inving,ma indrept zambind invingator spre calculatorul din coltul camerei.Imediat uit vorbele marete ce ma duceau candva spre putere,spre vise si spre bine.Altadata cartile inving,incep sa ma fascineze prin ceea ce ele stiu,ma inconjoara in lumea lor,lumea moleculelor,lumea oamenilor ce isi lasa la usa libertatea si se inchid in misterele lumii.Stilul abstract ma trezeste din orice somn adanc,iar paginile albe ale cartilor cele noi devin galbene de paliditatea chipului meu,este urma ce o las lor.Facem un schimb voit :ele imi dau puterea,iar eu le dau libertatea.
Din nou o zi de luni,din nou o saptamana,din nou o luna,din nou un an,iar timpul trece si se face unul cu mine,caci suflarea mea se hraneste cu timp,un timp meschin si crud ce nu vrea de nici un fel sa renunte in a mai curge.
Ma uit la ceas,este ora diminetii,cartile inca striga la mine. « Lasati ca vin degraba ».Si iar ma trezesc,si iar imi dau libertatea.O dau cu greu si cateodata ma intreb daca chiar merita.Libertate contra putere,este batalia vietii mele,in acest trup,in aceasta dimensiune,in acest timp.
Imi dau seama ca lumea,aceasta lume in care eu sunt partas,este ahtiata numai dupa putere,fie ca suntem obligati,fie ca o facem din alte scopuri,aceasta lupta ne face sa ne schimbam caracterul,personalitatea si sa uitam ceea ce este bun.Si iata cum ma sfatuiesc cu vesnicele mele carti :
-De ce imi spuneti despre putere ?De ce nu ma lasati sa fiu mereu un copil,pentru ca si eu vreau sa rad,sa zambesc,sa alerg sub cerul liber,pe campia deasa si verde.De ce ma invatati sa fiu rece si crud ?Nu vreau si va refuz din tot sufletul meu!
-Tinere om,invata sa fii rece pentru ca in aceasta lume,in acest univers toti se hranesc cu putere.Daca nu inveti puterea de mic,mai tarziu vei plange amar si vei fi suparat pe noi.Asculta-ne ca niste parinti,ce iti vrem binele.Nu putem sa comparam cu simtirea ta,pentru ca nu suntem oameni,dar putem sa vedem viata asa cum curge ea si este o lupta pe care numai alaturi de noi o vei castiga.
-Dar daca nu voi castiga niciodata ?Si imi sacrific si libertatea astfel ?Va rog,batrane carti,sa nu ma lasati niciodata.De multe ori ma abat de la voi..imi aduc aminte de libertate,ce frumoasa si ce dulce e.Oricarui om ii place.Insa ea inseamna distrugerea apropiata si asta ma face sa fiu trist.
-Tinere om,timpul este doar o umbra a puterii si totodata o iluzie.Nu exista timp !Timpul este pentru tine,in mintea ta.De multe ori te vei gandi ca pierzi o sarbatoare,ca pierzi o libertate,insa uiti ceva foarte important.Timpul lor nu este timpul tau !Pentru ca timpul exista in fiecare om si este unic prin definirea sa.
Ascult,rotind usor ochii spre ceas...da,observ si eu.Timpul meu nu este cel al lor.Ei acum se guverneaza dupa propriul lor timp.Unii sunt in libertate,altii sunt in putere,toti fac aceasta tranzactie.
Si eu sunt dispus sa o fac,pana la urmatorul meu timp,in care ma voi razgandi.
No comments:
Post a Comment