Iubirea

Azi l-am sunat iar.Mi-a spus ca intre noi totul s-a terminat si ca nu mai poate fi nimic.Cum poate uita toate zilele si noptile petrecute impreuna?Toate sacrificiile si bucuriile traite?
Si totusi a facut-o...Ferm si la obiect,cu un raspuns ce iti sageteaza toti rarunchii sufletului,a dovedit ca oamenii se schimba.
Promisiunile a 2 copii pe o banca,serile in care numai el iti aparea in vis,speranta care traia cu tine zi de zi...toate astea s-au spulberat inainte ca eu sa realizez asta.Eu inca sper ca se va intoarce la mine si de multe ori am impresia ca iubirea o intalnesti o data in viata.Mi-e teama ca o data ce ai pierdut-o ea nu mai revine niciodata.

De fapt mi-e teama sa nu am un destin prea aspru.Desi viata mea,in decursul ei mi-a dovedit de nenumarate ori,rautatea si drama acestei vieti,eu tot aerian sunt,tot imi fac sperante,si tot sper.Candva credeam ca totul va fi bine si in viata mea va aparea o raza de lumina.Printre noptile intunecate in care eu ma uitam la stele,in care stateam zgribulit pe ulitele satului si ascultam cu emotie ceea ce vorbea vecina mea cu iubitul meu,imi aparea speranta.Speranta imi reda lumina si puteam sa adorm linistit.
Conversatiile lor si mai ales frumusetea iubitului ei imi dadeau fiori de placere.

Acum nu mai am pe nimeni...eu inca il sun si sper ca va fi iar cu mine.Noul lui iubit are mult mai multe calitati decat mine.Cu siguranta este frumos,asemeni unui Fat-Frumos,atat fizic cat si psihic.Niciodata nu am rezistat esecurilor,m-au doborat si mi-au taiat cativa ani din viata.Si ce viata..cand merg pe strada vad indragostiti.Imi zicea cineva ca el chiar si-a dorit sa fie normal si a reusit.Prin normal intelegand ca a reusit ca aiba o relatie cu o fata si chiar o iubeste.Astfel a luat sfarsit in viata lui o parte intunecata.Nu mai trebuie sa se ascunda,nu mai trebuie sa justifice de ce asa si nu asa.

I-am spus ca oricat de mult mi-am dorit nu am reusit.Tot baietii imi trezesc placerea sexuala,dar nu numai.Si cate lacrimi am varsat.Nici nu stiu de unde mai am puterea sa ma mai trezesc dimineata,sa vad lumina zilei si sa imi amintesc ca iarasi voi fi singur,ca de fapt nu am cu cine vorbi,caruia sa ii impartasesc trairile mele,sau macar ceea ce eu cred...gandurile mele.
Dar imi urmez monotonia zilnica si parca sunt un pion pe o tabla de sah.Mereu primesc lovituri si niciodata nu ma mai ridic,sau daca ma ridic niciodata nu va mai fi la fel.
Gay-ii sunt oameni destul de dramatici.De aici au aparut opere de arta.Operele de arta ale multor gay,atat in sculptura,pictura,literatura sunt considerate foarte expresive si sugestive.Dar,generalizand, drama naste ceva,sau lasa o urma iremediabila.Leonardo da Vinci lua cei mai tineri si cei mai frumosi baieti pentru a-i face "ucenici".Dar si la cei heterosexuali,neimplinirile nasc adevarate opere,de exemplu Nichita Stanescu era un betivan ce scria poezii pe o bucata de servetel intr-o bodega.
Mereu m-am intrebat de ce le plac atat de mult oamenilor expresivitatea,operele de arta.Trebuie sa recunosc ca nu am fost la expozitii ,insa am citit literatura.
Momentan nu ma mai implineste nimic si sunt intr-o cautare perpetua.Nici nu mai stiu ce e iubirea.Pot insa sa simt lipsa ei:sentimentul de singuratate,faptul ca de multe ori nu ai cu cine impartasi ganduri,si mai ales absenta fizica a persoanei iubite.

Sunt oameni care nu simt nevoia acuta de a iubi,de a saruta sau de a fi cu o persoana.Unora le place singuratatea,intalnirile trecatoare si sexul.
Nu mai stiu ce simt,dar ma distruge vocea baiatului cu care am fost.Si faptul ca el iubeste pe altcineva.Foarte multe demonstratii se realizeaza prin contrariul lor,astfel nu stiu daca il iubesc pe acest baiat,dar stiu sigur ca ma doare orice actiune care nu mai e pentru mine:gandul ca saruta un alt baiat?sau ca poate fi cu el,ca poate vorbi cu el..asta ma distruge.De as inchide ochii si m-as spulbera in neant,sa nu mai simt si sa nu mai stiu nimic,cred ca mi-as gasi linistea.

Sunt gelos,posesiv si nu imi explic de ce.Poate pentru ca eram fericit.De s-ar putea ca intr-o zi sa imi gasesc iar o farama din aceasta fericire.As pierde zile intregi numai sa il mangai pe baiatul pe care il iubesc.I-as saruta ochii si buzele si i-as simti rasuflarea calda.Atat de calda incat sa nu ma mai afecteze nimic,chiar si sagetile reci ale oamenilor.
Fizic,suntem doar materie,amestec de oase si muschi plus diferite substante chimice.Am invatat la chimie in clasa a 9-a ca ionii de sens contrar se atrag.

Astfel ca intr-o imagine sugestiva ni se arata un exemplu la care am ramas socat: un baiat se saruta cu o fata.De ce socat?Pentru ca eu nu urmam regula..eu eram puternic atras de un alt baiat.Si daca ionii de sens contrar se atrag,inseamna ca materia din care eu sunt facut este opusa unui baiat.Altfel as urma legea chimica.

Psihic,suntem un imens spatiu de ganduri,sentimente si sperante.Sentimentul de a iubi pentru mine are valente imense.In psihologie,omul "perfect" este cel care imbina rationalul cu sentimentalul intr-o proportie egala.Pentru mine acest raport tinde spre sentimental.

Si da,daca m-ar suna si acum si mi-ar zice ca ar vrea sa ma vada,as sari ca un nauc din scaun si as fi intr-un gand la el.Sa il vad,sa il simt ,asta este tot ce imi doresc.
Este iubirea vietii mele si il voi astepta oricat,atat cat voi putea si in viata aceasta si intr-o eternitate.In atatia ani,nimeni din lumea gay nu a fost ca el.Ce il poate face pe om fericit?Raspunsul este iubirea.Cand iubesti toata viata cenusie devine o raza de soare.
Si cat as vrea sa pot zambi iar,si sa fiu cu cineva...