Suferinta

Mi-e foarte greu sa imi imaginez viata fara el.Atatia ani,atatea vise,atatea amintiri si atatea destainuiri.Acest lucru este cel mai dificil, de a-ti destainui sufletul in fata cuiva,de a crede ca acel cineva nu va fugi cu franturile sufletului tau ci chiar va ajuta la imbunatatirea zidirii.
In lumea gay,oamenii se arata incapabili de a iubi, de unde reiese ca drumul acesta este plin de spini si maracini.Daca cei normali isi leaga prietenii de dragoste unii din generala,unii din liceu,unii din facultate eu de ce sunt incapabil de a fi cu persoana iubita?Am o groaza de colegi care sunt de foarte multi ani impreuna si vor face nunta dupa facultate.In dialogul meu cu ei,mi-au marturisit ca este prima lor iubire si va ramane asa tot restul vietii.Privirea imi cade in pamant si o lacrima imi cade pe obraz:"Cat de frumoasa poate fi iubirea!".
Pentru mine nu exista iubire de 2 luni, de 6 luni sau chiar de 1 an.Cea mai grea perioada din viata unei relatii este chiar inceputul.Daca cei doi reusesc sa treaca peste acel inceput atunci tine doar de ei daca vor mai ramane impreuna.Pentru ca dragostea nu este o flacara,ea este insasi caldura care emana din foc.Cand flacara isi pierde intensitatea ea trebuie atatata,prin orice metoda pentru a resimti caldura ei, altfel totul se va transforma in cenusa.
Iubitul meu a ales sa cunoasca flacara unui altui om.A mea nu era suficient de calduroasa.Pe mine inca ma doare si nu pot stinge nimic!Pentru ca eu nu mai simt flacara,iar caldura este impreunata cu sufletul meu.
Trebuie sa am puterea sa imi distrug structura sufletului ,altfel ma va mistui cu o repeziciune pe care eu nici n-o banuiesc.Sa spun si vechea zicala ce se rosteste printre cei tineri: pana la 25 de ani te casatoresti tu,intre 25-30 ani te casatoresc parintii,iar peste 30 de ani te mai casatoreste cel rau.Desi naiva in limbaj si simplista in evocare exprima un adevar crunt.Oamenii sunt mai succeptibili la foc la varsta tineretii.Odata cu trecerea ei, ei incep sa isi baricadeze camarile inimii si incep sa ii vada celuilalt diferite defecte,diferite neplaceri.
Sunt defecte care au totusi o scuza: nimeni nu este perfect si la un moment dat trecuie sa te obisnuiesti cu defectele celuilalt.Timpul este scurt, iar oamenii gay nu se pot implica in relatii.
De fapt sa dam definitia unei relatii = este un ansamblu de elemente ce se interconditioneaza reciproc in vederea intretinerii unui anumit sentiment.In cazul nostru sentimentul poate fi numit dragoste.
Intr-un final pot sa ma sinucid, pentru ca viata nu este pentru cei slabi sau pentru cei cu un suflet prea naiv.Adeseori ceilalti te iau de fraier sau prea "prost" si incep sa profite.Iubirea inseamna sa fii doar cu acea persoana cu care te intelegi, care este langa tine sa iti dea o cana de apa atunci cand iti este sete,care te ajuta atunci cand esti la greu si care te completeaza in toate sferele umane.
Nu-mi gasesc rostul in lume, mai ales ca am crezut mult in iubirea lui si acum nu mai imi revin.Nu-mi pot reveni deoarece amintirile dau navala peste mine.Oriunde as fugi nu pot scapa,dar in vise ma ataca cel mai des.Noapte de noapte ma trezesc cu ochii inlacrimati,sunt cele mai oribile nopti,pentru ca il visez pe el.Chiar aseara l-am visat si imi spunea ca o sa fie bine.Ce feste iti poate juca inconstientul...sa faca totul din instinctul conservarii.
Lumea nu mai poate fi sincera,toti iti trantesc o privire,un gest de parca te-ar manca din priviri.Rautatea este prezenta in fiecare om.Nu va incredeti in prieteni, sau asa-zisii amici gay.Este in regula daca amicul gay respectiv vine si iti sterge fruntea cand ai febra sau vine si te sustine cand ai o incercare grea.Acel amic este cu adevarat o persoana deosebita.Intr-o lume in miscare si intr-o rutina nesfarsita,oamenii nu mai au timp nici de prietenii sincere.
Cate planuri imi facusem cu el, insuflate mai ales de naivitatea mea...ca ne vom lua o casa si ca nimeni nu ne va desparti.Dar cuvintele sunt frunze aruncate in vant,nu are rost sa alerg dupa ele...insa imaginea lor este mereu pe retina mea.
Imi vine sa strig de durere si de singuratate si cat visez sa mai gasesc o persoana atat de blanda,de calma si care sa fie sincera.De multe ori pierzi cu sinceritatea,dar nu faceti pe altii sa sufere...este prea pacat.Toti suntem suflete in niste ambalaje,nu avem nici o putere unul asupra celuilalt.
Candva aveam idealuri marete ca iubirea unui gay este mult mai deosebita datorita faptului ca relatia este speciala.Nu mai stiu ce sa fac ca sa ies din starea de vesnica asteptare...daca nici macar el nu se indura de mine, iubitul cu care am stat 3 ani, tie dragule cititor ce sentimente iti insuflu?........................
Of Doamne, de ce iubesc un om care nu ma iubeste?Cred ca nu m-a iubit niciodata....nu stiu ce sa mai fac de durere...cred ca si o lovitura de masina este mai dulce decat o astfel de durere,un val al unei mari agitate ar fi o mangaiere pe langa palma care mi-o da viata.
Trebuie sa mi-l imaginez mort...sa sufar ca si cum e mort, nu ca si cum el este cu altul, sau ca mangaie un alt om, face dragoste cu el.Asta ma distruge.Incurc lumile si pic intr-o deriva,intr-o tristete...am noroc ca nimanui nu-i pasa de mine,ma lasa sa ma distrug lent si sigur.Nu mai am nici o farama de putere...nici parintii,nici amicii nu ma pot ajuta...si nici eu.
De ce Doamne am fost atat de naiv?Sau fraier pe romaneste....reda-mi zambetul pe buze,altfel nu stiu ce voi face.Depresiile sunt stari in care simti o lipsa acuta,o stare din care parca nu mai ai scapare,un cazan in care pici mereu.Incerci sa iesi dar mireasma melancoliei te trage din nou.
Ma uit la vecinul meu care este str8,are o prietena si acum are o mica petrecere cu iubita lui....este de 2 ani cu ea...nu ii invidiez dar cad de durere ca eu am pierdut pana si singurul lucru care ma mai tinea pe o linie de plutire.
Cuvintele reci si fara sentimente mi-au rasunat prin fiecare vena a trupului :"Ce crezi ca si cu asta o sa stau o vesnicie?Stau cum am stat cu tine,maxim 3 ani si apoi altu.Ce vrei sa fac?Asta este viata"....ce imagine a unui om fara inima aveam in ochi....cat ma doare ca totul a fost o minciuna destul de lunga.Nu as putea niciodata sa am un suflet asa...iubesc un om care si-a schitat o imagine falsa,iubesc o fantasma de lumea de dincolo,aud doar glasurile ei si vad secvente ce imi raman si ma dor.Este un chin,un blestem pe care il port...imi curge sange din nas.Am in fatza imaginea din clasa a 5-a.
Doamna diriginta a murit.Desi destul de mic am fost la inmormantarea ei.Atat de mult mi-a parut de moartea, ca dimineata urmatoare am umplut o perna de sange incat parintii mei s-au bucurat ca nu m-am inecat in propria mea balta de sange.Si de multe ori cand suferinta e profunda ma distruge...trupul meu refuza viata...de-as muri odata sa-mi crute durerea...